Departe de mine gândul de a contesta me­ritele democrației, răul cel mai mic din toate relele posibile, dar se pare că am ajuns în punctul în care aceasta este folosită pe scară largă pentru instaurarea celei mai crunte dictaturi cunoscute vreodată. Parcă ne întoarcem în epoca dictaturii proletariatului, în care așa-zișii reprezentanți ai clasei muncitoare, trași de sfori precum niște marionete, au distrus tot ceea ce însemna valoare, în numele poporului. Nu era nicidecum voința poporului să sacrifice generații la rând, în numele victoriei comunismului, dar așa au pretins cei care trăgeau
sforile, impunând, prin teroare, un așa zis vot democratic. Faptul că, astăzi, unii îmbuibați din PSD, criticați pe față, dar pupați în culise și îmboldiți de către opoziție, aduc ca argument suprem votul populației, pentru a impune niște legi care să-i scape de pușcărie, atât pe ei cât și pe ceilalți, este expresia cea mai elocventă a complicității clasei politice, în întregul său, pentru desăvârșirea dictaturii.
Nu toți odată, ci pe rând, în funcție de abilitatea fiecăruia de a minți, pentru a atrage cât mai multe voturi de la fraieri, de la prostime. Pactul este clar: guvernăm pe rând, ne prefa­cem că luptăm împotriva corupției, dar avem mare grijă ca nici ai noștri, nici ai voștri, să nu ajungă să înfunde pușcăriile. De la bun început, când a apărut ideea cu desecretizarea protocoalelor, am avertizat că principalii beneficiari ai așa-ziselor mutilări ale legilor justiției, pentru a-l scăpa pe Dragnea de pușcărie, vor fi oamenii lui Băsescu, ai sistemului, care, după un scurt intermezzo fredonat în celule de lux, vor rămâne cu averile intacte și vor putea reveni în viața publică purtând aură de eroi, mărturisitori, victime ale unui trecut odios. De aici încep marile probleme: cei care nu au fost acceptați sau, pe parcurs, din cauza ambițiilor prea mari, au fost excluși de la masa decidenților, vin și pun degetul pe rană, denunță un sistem odios, îndreptat împotriva poporului, împotriva democrației și statului de drept. Nu spun decât exact adevărul, iar vulgul îi crede și îi urmează, transformându-i în eroi și votând că ei trebuie să ajungă la putere, să facă absolut tot ce vor, pentru că țin cu poporul și cu demo­crația. A spus-o inclusiv Klaus Iohannis Werner, la întâlnirea cu repre­zentanții haștagilor: voi reprezentați poporul, nu Parlamentul, nu guvernul nu Curtea Constituțională, luptați pentru popor și democrație, vocea voastră trebuie ascultată! Manifestările de stradă au ajuns să prevaleze în fața legilor, în fața Constituției, în fața statului cu adevă­rat de drept, în fața votului popular. Se întâmplă în Franța, în Belgia, în tot mai multe țări, mai ales din EST. Sunt absolut sigur că în Franța, unde a început scandalul, totul se va rezolva rapid, dar în fostele țări comuniste fenomenul se va extinde și va fi interpretat ca expresie a democrației. Singura diferență este că ei îi vor pune repede la respect pe turbulenți, pe când noi vom fi obligați să ne supunem voinței lor.

Recomandările redacției