Căutând marfa dorită în super-market, găsești, cu puțin noroc și minuni comerciale: „SALATĂ DIN ȘICULA”

Am lucrat o viață în industria textilă, iar culmea comenzilor, a contractelor, erau cele încheiate cu ajutor marilor magazine. Era o mândrie specială, pentru furnizorul care reușește să încheie un asemenea contract, plin de rigori și obligații precise. Marile magazine nu cheltuiesc bani pentru depozitarea mărfurilor, furnizorii, prin contract, s-au obligat să aducă la termen , la „raft”, calitatea cerută, și cantitatea necesară. Cine nu-i în stare să facă față acestui sistem de comerț modern , să se resemneze, la clienții din lumea comerțului cu ridicata, a depozitelor intermediare, a en-grourilor, care se interpun între furnizori și comercianți. Iată pentru ce, marfa din rafturile hipermarketurilor, este mai ieftină, neexistând acel adaos comercial al intermediarilor.
România, țara acesta bogată, și acum mă voi referi la produsele agricole, nu este reprezentată după renumele ei și după potențialul ei. Oare pentru ce este preferat un produs, spre exemplu, din Turcia, unui produs specific românesc? Aparent este un mister!
Aradul este capitala incontestabilă a pipărcăriilor, a zarzavagiilor, a verzei. Mă gândesc la Seleuș, la Pâncota, Macea, Curtici, Șicula, Șilindia, Socodor, Aradul-Nou și… Tîrnova, și m-am oprit să mai dau alte exemple. Despre fructe, ce să mai vorbim, podgoriile de pe Mureș, nu au rivali. Dar nici merele poloneze, în țara mărului Crețesc, și Batul, uitate și de cei din Dezna. Și atunci, citind pe tablele de prezentarea produselor, cu „țara de origine” putem face geografie. Ei bine, aici apar minunile comerciale.
Bunăoară, ardeii din toate soiurile, au fost achiziționați din Israel, țara ce cultivă zarzavaturile pe pământul câștigat din lupta cu pustiul, și din Turcia, pe care nu mi-o imaginam o asemenea putere agricolă. România nu-i prezentă, nici Aradul, capitala pipărcariilor, orașul ce era renumit pentru cele mai moderne sere automatizare ,patent olandez. Auzi domnule, și ardeii iuți, tot din Turcia îi importăm. Cartofii noi, pe sorturi, abundă, cultivați în țări nordice, Polonia și Germania , patria BMW-ului și a Mercedesului. Am aflat și cartofi noi, grecești și din Țara Piramidelor, mare minune. China ne ține cu usturoi, frumos și parcă tras pe șablon. Oare cât costă transportul, de la „marginea pământului” până în supermarket? Dar un usturoi românesc, produs la Tîrnova, nu ar costa mai puțin ca cel chinezesc, adus cu vaporul? Cu fel de fel de produse este prezentă Olanda, Spania, gulii din patria FIAT-ului, și atâtea și atâtea origini și varietăți.
Și atunci, noi, ce nu știm, ce nu vrem, ce nu putem? Piața Catedralei, Piața Mică, ne surâd și ne îmbie, ne întâmpină cu cele mai apetisante, proas­pete, minunate zarzavaturi. Ce nu știm, ce nu putem, de ce nu vrem, să producem părădicile cele mai căutate, moi și parfumate, ale noastre, de la Macea, din Tîrnova, și ne obligă în neputința să cumpărăm roșiile cele tari, fără zeamă, palide, uneori cu semințele încolțite în cămăruțe. De părădici la supermarket încă nu am apucat.
ȘI TOTUȘI, GHEAŢA S-A SPART! Păcat că anumite reguli mă împiedică să pronunț nume , loc, firmă, dar iată, vă prezint tabla pe care legea o impune, care să indice că salata, mare frumoasă, cu căpățână, curată, fără concurență, și care la țara de origine scrie: ȘICULA/ARAD.
La Șicula, cineva, luminat, ambi­țios, harnic, un român adevărat, se luptă cu tot MAPAMONDUL, să scrie ȘICULA, la rubrica ŢARA DE ORIGINE!!!!
Bujor Buda