Țara care-și lasă fotbalul să moară. Sau nu

Fotbalistul arădean Cristi Munteanu n-a jucat la UTA. La „echipa-fanion” n-a fost interesant pentru niciunul din antrenorii sau conducătorii trecuți pe aici. A făcut-o în schimb în prima ligă maghiară, la Sopron, iar în România are șase ani neîntrerupți pe prima scenă, la Poli Iași, FCM Tg. Mureș și FC Brașov.
Cristi Munteanu are 32 de ani. E vârsta la care nu se mai poate lăsa păcălit și amăgit. Neplătit de trei luni, la fel ca și colegii săi, a făcut front comun cu aceștia, anunțându-și joi seară antrenorul că așteaptă un conducător la discuții sau nu se antrenează. Ghiciți, a venit cineva?
Poate faptul că Munteanu s-a trezit suspendat ieri dimineață, alături de încă doi coechipieri, să ajute la elucidarea răspunsului.
Mesajul e simplu: în România ești pus la colț dacă îndrăznești să îți ceri drepturile. Asociațiile de voluntariat au concurență enormă în sectorul privat. Deși un gest radical precum cel al lui Munteanu și al celorlalți colegi nu poate veni decât pe fondul unei situații disperate. Nu contează, șefii să trăiască, acum urmează un exemplu. Vi-l amintiți pe Constantin Zotta, arbitrul alergat prin Cotroceni de Gino Iorgulescu prin anii 90. Acum e ceva conducător pe la Brașov, iar reacția lui e de milioane: „Dacă ei aşa cred că îşi rezolvă problemele, îi anunţ că se înşală amarnic. Să nu uite că domnul Neculaie a plătit recent peste 600.000 de euro pentru ca Braşovul să ia licenţa, nu-i simplu să scoţi asemenea sume pe timp de criză”. Dar îi așează cineva pistolul la tâmplă „domnului Neculaie” ca să bage bani (aia le place patronilor să zică) în fotbal?
Partea cu criza e preferata tuturor care trebuie să-și plătească oamenii. Deși e criză de nici nu se mai știe câți ani, obișnuiți-vă cu ea, o veți auzi muuult timp de acum încolo.
Din Brașov, direcția București! Acolo, domnia păpușarului George Copos s-a dus. Rapidul n-a primit licența, iar patronul poate cel mai abil apărut după Decembrie 89 se vede înconjurat din toate păr­țile. Pentru că în viață nimic nu rămâne neplătit, poate doar salariile brașovenilor și ale altora aflați în situația lor. Ca și alții, Copos a uitat asta. Uite că s-a întâmplat, chiar dacă mai târziu.
Revenind la Rapid, Daniel Pancu, unul din cei mai importanți fotbaliști din Giulești în ultimii 15 ani, era privit drept un tip boem, gata să joace și în liga secundă cu alb-vișiniii. Ei, până și Pancu, trecut în viață peste chestii grele, gen cinci ani de închisoare cu suspendare pentru că a condus beat, e la pământ. „Nu e nici o problemă să joc în liga a doua, dar sunt dărâmat în acest moment, mă gândesc doar la retragere”, a zis fotbalistul. Neplătiți de nu se mai știe când, rapidiștii, cu Pancu în frunte, se văd nevoiți să o ia de la zero.
Vor avea puterea, în țara asta mică și veselă, în care te vezi redus la condiția inițială indiferent de ce ai realizat? În țara care nu te lasă nici să trăiești, nici să mori…