Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu probleme dificile, cu situații de pierdere, de dezamăgire, de eșec. Apărută că răspuns la aceste probleme, tristețea poate fi o emoție umană normală sau o modalitate de adaptare la situații și/sau condiții noi de viață. Uneori, sentimentul de tristețe depășește însă limitele obișnuite, și atunci vorbim despre o tulburare, care afectează viață persoanei în toate domeniile: profesional, familial, interpersonal.
-Neliniște și nemulțumire. Depresia, potrivit mayra.ro, este declanșată de nivelul scăzut de serotonină. Când acesta, fiind scăzut nu este stimulat, femeia devine neliniștită. Dacă nivelul de serotonină este normal, ea dispune de suficient optimism că să facă față problemelor ivite, chiar și în situații extreme. Având niveluri scăzute de serotonină, femeia simte o nevoie mai mare de a-și împărtăși toate frământările, iar dacă nu i se acordă destulă atenție și înțelegere, neliniștea ei se accentuează.
-Împovărare. Simțindu-se din ce în ce mai îngrijorată și neavând niciun sprijin, femeia se simte obligată să rezolve problemele care îi creează neliniște. Trebuie să acționeze și totul depinde numai de ea. Dacă nivelul de dopamină este crescut, femeia, în loc să se liniștească, se simte obligată să acționeze, să rezolve totul. Dopamina dă energie și motivare, dar, dacă este în cantități prea mari, iar serotonina este aproape inexistentă, rezultatul este că femeia se simte împovărată de prea multe îndatoriri. Ca urmare, se va simți neajutorată și deznădăjduită.
-Vinovăție și obligație. Oxitocina este stimulată atunci când femeia se simte destinsă și liberă să dăruiască tot ce poate celor din jur. Pe măsură ce oxitocina scade, femeia încă simte nevoia să dăruiască. Se simte vinovată că nu dăruiește mai mult, își asumă și mai multe sarcini, în timp ce își neglijează propriile nevoi.
-Ostilitate. Deficiența de oxitocină generează producția de enzime, care dizolvă endorfinele. Iar nivelurile scăzute de endorfine periclitează starea de bună dispoziție a unei femei. Femeia devine meschină, îi critică și îi judecă pe toți, pentru că ea face totul și nimeni nu îi da o mână de ajutor.
-Epuizare și apatie. Femeia a ajuns în faza în care resentimentele o împiedică să mai dăruiască. Ca urmare, nivelul de dopamină începe să scadă. Nu mai este dispusă să facă totul. Cu cât dopamină scade mai mult, femeia se îndreaptă tot mai repede spre o stare de extenuare și apatie. Ea nu se mai simte obligată să fie amabilă sau îndatoritoare.
-Pierderea respectului de sine. Cu nivelurile de dopamină în continuă scădere, serotonina și oxitocina încep să crească din nou. Femeia este atât de extenuată încât nu se mai simte răspunzătoare pentru cei din jurul ei. Un nou sentiment pune stăpânire pe ea: se simte eliberată, nu mai are nicio grijă. Nouă ei deviza este: a nu-mi păsa de părerea celorlalți!”
SURSA: Libertatea.ro
