Au fost și vremuri la UTA când salariile se dădeau cu două zile înainte. Ce mai face Alex Costișor?

După operațiunea „Din C în A”, doi fotbalişti de la Liberty Salonta au supraviețuit la UTA. Unul era Alin Coțan, rămas în zona vestică, ultima dată la Național Sebiș. Al doilea, Alexandru Costișor, subiectul de azi.
Înaltul apărător avea un CV bun, după ce se schimbase în același vestiar cu marele atacant italian Giuseppe Signori la Matav Sopron, echipa lui Marius Vizer.
A jucat destul de puțin la UTA în cele șase luni cât a stat aici, Marius Lăcătuș preferând să meargă pe mâna cuplului Chiriță – Balint.
Site-ul stiridesport.ro l-a reperat pe cel care, la 33 de ani, a încheiat-o cu fotbalul din cauza unei accidentări urâte. Azi antrenează copii la SeSo Câmpia Turzii, lucrând în paralel la o benzinărie. Provocat la o șuetă, Costișor a făcut câteva referiri la UTA, singura echipă cu care a jucat în Divizia A.
„O echipă nouă, nu mai jucasem împreună, iar pregătirea am făcut-o în grabă, până ne-am acomodat. În centrul apărării eram eu, Laszlo Balint, Daniel Chiriță, Rusu, în dreapta Ionuț Bălan și Codreanu, iar în stânga un sârb Vasiljevic. Tot acolo mai era și Bruno Simao, care a mai fost la Dinamo, însă mie nu mi s-a părut niciodată un jucător de primele locuri în campionatul nostru, Vasiljevic era de mult mai bun. Dar dacă nu ai impresari, e greu să reușești. Cum a fost de exemplu în cazul meu”, apreciază fostul fotbalist.
Lăcătuș l-a preferat pe Tudose
Nu-şi ascunde dezamăgirea după despărțirea de Arad: „Au fost unele evoluții pe care toată lumea le-a apreciat, iar după acestea fie rămâneam rezervă, fie nu mai făceam parte din lot. După acel tur am plecat, deși jucasem în 6 meciuri, a rămas de exemplu Tudose care nu jucase niciun meci. A zis antrenorul de atunci că el e de perspectivă și trebuie ținut”.
Deși e clar că Marius Lăcătuș nu l-a inclus printre preferații lui, Costișor oferă detalii despre latura pozitivă a tehnicianului: „Știa să țină grupul unit. Țin minte că am avut o perioadă în care am pierdut niște meciuri pe afară și cu egaluri pe acasă și se punea problema să nu ne primim banii. A venit Lăcătuș, ne-a strâns, am ieșit cu familiile în oraș, ne-a motivat, apoi am avut un sfârșit de tur foarte bun”.
Banii înainte!
Condusă atunci în tandem de Sandu Ion și Nicolae Bara, UTA era în faza în care primele de joc o includeau în Top 5 al României. Cu toate disensiunile dintre cei doi, la Arad a fost un an cum următorii nu aveau să mai fie. În cele 6 luni petrecute la Arad, Costișor a trăit un sentiment complet străin tuturor jucătorilor care s-au perindat pe la UTA în ultimii cinci ani: „Dacă aveam rata din contract pe 15, pe 13 banii erau pe card. A fost o problemă atunci după o perioadă cu rezultate negative, când se zvonea că nu vom primi banii. A venit domnul Bara la teren și veteranii, Daniel Tudor, Daniel Chiriță și Mara l-au întrebat dacă ne dă banii. Le-a răspuns Bara: «V-ați verificat cardul?» Să se ducă cineva să verifice! S-a dus Mara cu un taxi și bani erau deja acolo”.
Operat de patru ori
Costișor avea să plece de la UTA în iarna lui 2007 la Petrolul Ploiești. Un ultim amical înaintea returului avea să-i fie fatal, după o ruptură de ligamente din care nu și-a mai revenit vreodată. După patru operații, pus în fața pericolului de a-și pierde piciorul, Costișor a devenit antrenor, deținând în prezent licența C.
Meciul care nu se uită
Nu fără a trăi o amintire de neuitat, deși e tristă, în alb-roșu: Poli – UTA 2-0. „Ceva incredibil. În săptămâna de dinainte au venit fanii cu torțe la noi la antrenamente, ne-au zis că nu contează dacă picăm, dar să batem la Timișoara. La radio se anunța că nu e recomandat ca arădenii să meargă cu mașinile în Timișoara. Deci nu în ziua meciului, ci în toată săptămâna. La meci am plecat de la hotel escortați, când am intrat în Timișoara aveam două mașini de poliție, motocicliști, jandarmerie, noi, jandarmerie, motocicliști și tot simțeai ura adversarilor. S-a oprit toată circulația în Timișoara ca să ajungem la stadion. Am ajuns acolo, n-am văzut nicăieri atâtea fete cu fulare care să cânte tot meciul. Cât de slabă ar fi echipa, cu 40.000 de oameni nu ai cum să joci prost. Nu ai cum. Am pierdut cu 2-0, iar când a dat Poli primul gol, eram pe banca de rezerve. Deci nu exagerez, am simțit că banca a sărit în sus. Deși eram, totuși, departe de tribune”.