Hoarde paramilitare în România

În anii 1990, în localităţi din Ardeal, acolo unde locuiau cu preponderenţă unguri se auzeau, des­tul de firave la început, voci în ma­ghiară care cereau autonomie culturală. Atmosfera în România acelor ani era una eliberatatoare, haotică, toţi strigau ce le trecea prin (era să zic creier) cap. Nimeni nu i-a băgat în seamă pe unguraşi. Nu prezentau nici un fel de pericol, deşi un oarecare Mihăilă Cofariu a fost nenorocit pe viaţă: probabil l-au desfigurat ideile cultural-autonome ungureşti. Adrian Pău­nescu şi Corneliu Vadim Tudor au atras atenţia că sub masca autonomiei culturale se ascunde lupta tenace, cu paşi mărunţi pentru autonomia teritorială. În frunte cu lideri ai partidelor istorice, Păunescu şi Vadim au fost etichetaţi ca mize­rabili comunişti, naţionalişti împuţiţi, descreie­raţi. Adicătelea, ce au cu ungurii, care vor doar autonomia ceardaşului, şi a dansurilor hunice?
Aceşti doi oameni de cultură, şi alţii, au luat poziţii foarte tranşante asupra pericolului unguresc, asupra faptului că sub obţinerea autonomiei culturale se ascunde politica paşilor mărunţi, culminând, atunci când va fi momentul, cu pretenţii teritoriale autonome.
Iată, în aceşti ani, în aceste zile a venit momentul ca ungurii din Ardeal să-şi revendice teritoriile, să le despartă de România şi să le declare autonome.
Organizaţi meticulos, fără grabă, fără să se ascundă, ajutaţi atât de indiferenţa Statului Român condus de nişte trepăduşi, cât şi de cel maghiar (cinste lui, îşi cunoaşte bine interesul), mii de unguri s-au aşezat în aceste zile în tabere de tip militar în judeţul Covasna şi au început să-și revendice ce iubeau ei mai tare pe lumea asta: autonomia Ardealului, separarea de România.
Conducerea Statului Român i-a ajutat (prin primăriile locale şi prin consiliile judeţene) la organizarea în bune condiţii a iredentistei tabere ungureşti, alocând bani publici cu ghiotura acestor manifestări. A fost prezent, cum se cuvine unor astfel de manifestări extremiste, şi Vona Gabor, şeful unui partid extremist, descreierat şi ilegal din Ungaria; lider care a fost atent apărat de jandarmii români ca să nu se împiedice cumva şi să–şi rupă vreo claviculă. Oricum, organele de ordine româneşti aveau mai puţin de lucru, întrucât tabăra era apărată de o grupare proprie paramilitară, formată din tineri unguri de nădejde şi suficient de nervoşi ca să reacţioneze rapid…
Iar liderul lor, eminenţa cenuşie a manifestării a fost nimeni altul decât Diavolul în sutană Laszlo Tokes. Om care ar fi trebuit să fie aruncat dincolo de Europa, printre papuaşi, nu menţinut ca reprezentant al României în UE.
Domnule Stat Român mai ai sânge în instalaţii sau îţi porţi prohabul doar pentru estetică? Mai ai puţină demnitate? Expulzaţi-l pe acest nemernic ungur până dincolo de limitele frontierei şi a răbdării! Te faci, altfel, hoavăr cu el în ticăloşia lui, domnule Stat Român! Unde ne este Ministerul de Externe!!!! De ce lasă imixtiuni ale un stat străin în România? Mai este România stat naţional, suveran şi inalienabil? Aud!? (Organele de securitate au scuze: ele se ocupă în această perioadă cu înregistrarea curvelor care-şi înşeală bărbaţii).
Cunosc mulţi unguri. Am chiar în familia mea. Nu poţi să vorbeşti despre toţi la fel. Mai sunt unii, în marea lor minoritate, care vor să trăiască în România, fără probleme de autonomii teritoriale. Dar, cum am zis: în marea lor minoritate.