În fiecare an, în zilele de 13, 14 şi 15 septembrie, sunt comemoraţi şi cinstiţi de către întreaga ţară eroii de la Păuliş. De la cele mai înalte foruri ale puterii de stat, precum şi din partea Armatei Române participă delegaţi la Monumentul Eroilor Patriei de la Păuliş şi depun coroane de flori. De asemenea participă şi conducerea judeţului, laolaltă cu reprezentanţii administraţiei locale. Vorbind despre cinstirea eroilor de la Păuliş, nu putem să nu evidenţiem şi realizările de excepţie ale primarului Petru Nicoară în acest sens: dezvelirea bustului căpitanului Ioan Fătu în Parcul Central de la Păuliş şi elaborarea – împreună cu profesoarele Tatiana Tudur şi Cornelia Foster a Monografiei comunei Păuliş. Două opere de excepţie, care pun în valoare istoria comunei şi care stau mărturie peste timp, alături de Monumentul Eroilor de la intrarea în localitate. Tocmai pentru cinstirea memoriei celor care au scris cu sânge şi cu litere de aur în cartea istoriei neamului că „Pe aici nu se trece!”, ne-am propus să spicuim câteva rânduri din Monografia comunei Păuliş despre momentele de jertfelnicie din acel septembrie 1944, când Corpul de Armate Nr. 6 Ungar şi Divizia Nr. 1 de Blindate „Budapesta” s-au plecat în faţa eroismului elevilor-sergenţi, subofiţerilor şi ofiţerilor Detaşamentului Păuliş. Prin Ordinul Corpului VII Teritorial operativ nr. 025090 din 13 septembrie 1944 Şcoala de Subofiţeri Rezervă Infanterie Radna se constituie în „Detaşamentul Păuliş”, având misiunea de a apăra defileul Mureşului în faţa invaziei maghiare. Alături de cele două batalioane ale Şcolii de Subofiţeri în Rezervă, Detaşamentului Păuliş i se mai adaugă un pluton de la Regimentul 93 Infanterie, un pluton de la Regimentul 38 Artilerie şi Divizionul 61 Artilerie Grea. Din data de 15 septembrie 1944, Detaşamentul Păuliş se va bucura şi de aportul unui batalion aparţinând Regimentului 96 Infanterie. În total, 58 de ofiţeri, 96 de subofiţeri şi 1.684 de elevi de trupă. Ca armanent, Detaşamentul Păuliş avea 1.465 de puşti, 62 de pistoale-mitralieră, 82 de puşti-mitralieră, 16 mitraliere, 4 tunuri antitanc, 2 tunuri antiaeriene, 8 tunuri de câmp şi 33 de aruncătoare de grenade. Numai că, în faţa superiorităţii inamice, elevii-sergenţi, subofiţerii şi ofiţerii Detaşamentului Păuliş beneficiau şi de sprijinul conştiinţei de neam şi ţară, de sentimentul că apără cu preţul vieţii fiecare brazdă de pământ românesc. Mor trei ofiţeri, doi subofiţeri şi 22 de elevi-sergenţi, iar trei ofiţeri, un subofiţer şi 83 de elevi-sergenţi cad răniţi pe câmpul de bătaie. Cad, însă, cu satisfacţia datoriei împlinite: înaintarea armatelor maghiare este oprită, iar inamicul este pus pe fugă.
Încheiem cu minunatele versuri ale poetului arădean – pe nedrept uitat – George Ciudan:
„La Păuliş, sub poala viei,
Dorm eroii României
Alintaţi de-o şoaptă sfântă
Ce Mureşul o cuvântă.
La Păuliş, când toamna vine,
Vin feciorii să se-nchine,
Nu la frumuseţea viei
La eroii României.”
