Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

„Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să se mântuiască prin El lumea” (Ioan 3, 17)
Biserica este un aşezământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor bolnavi, un aşezământ de vindecare nu pentru trupuri ci pentru suflete. Ea este un aşezământ de vindecare pentru duh şi nu pentru rănile trupului; păcatele inimii se tămăduiesc aici, iar doctoria pentru aceste păcate şi răni este învăţătura cea dumnezeiască. „Nimeni nu s-a suit in cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este in cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară ci sa aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea” (Ioan 3, 13-17).
Unul din marile semne care vor vesti a doua venire a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos pentru judecată va fi şi arătarea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Ea se va arăta pe norii cerului adusă de îngerii lui Dumnezeu cu mare şi negrăită slavă, a cărei strălucire va întrece de mii de ori lumina soarelui. Această arătare a semnului Fiului Omului, adică a Sfintei Cruci, va aduce mare şi nespusă bucurie tuturor binecredincioşilor creştini care au cinstit-o şi s-au închinat ei, altarul cel sfinţit cu sîngele lui Hristos, însă mare spaimă şi cutremur va aduce peste cei răi şi necredincioşi care n-au cinstit semnul Fiului Omului, adică Sfînta Cruce.
Acesta este cuvântul de astăzi al Sfintei Evanghelii. Tot ea  ne spune că la plinirea vremii, înainte de înfricoşata Judecată de Apoi, se va arăta Sfînta Cruce venind pe norii cerului, cum citim: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). Da, fraţii mei: toate popoarele pămîntului vor plînge la arătarea Crucii lui Hristos pe cer şi la vederea venirii Lui să judece lumea. Ce vor zice atunci popoarele păgâne când vor vedea venirea Domnului nostru Iisus Hristos înconjurat de toate oştile îngereşti şi de arătarea Sfintei Cruci pe cer? Ce vor zice atunci cei ce L-au răstignit pe Hristos? Ce va zice Pilat care, după ce L-a biciuit, a dat voie iudeilor şi ostaşilor lui să-L răstignească? (Marcu 15, 15). Ce vor face arhiereii Ana şi Caiafa? Ce vor zice atunci bătrânii şi fariseii şi toată adunarea iudeilor la vederea Dreptului Judecător şi a Sfintei Cruci venind pe norii cerului? Crucea este cea mai mare bucurie şi veselie pentru cei credincioşi care, pentru dragostea Celui ce a sfinţit-o cu preascump Sîngele Său, au purtat-o în viaţă împotriva necazurilor şi a scârbelor. Aceştia au sărutat semnul Sfintei Cruci cu mare evlavie, cu dragoste şi cu lacrimi, spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea lumii. Sfântul apostol Pavel zice: „Cuvîntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18). Acest adevăr îl vor cunoaşte toţi păgânii şi necredincioşii când vor vedea Sfînta Cruce, semnul Fiului Omului, venind pe norii Cerului cu slavă şi strălucire negrăită. Atunci vor cunoaşte necredincioşii şi sectanţii că Sfînta Cruce este arma prin care Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru, a zdrobit porţile iadului, a deşertat cămările cele dedesubt ale lui şi a deschis porţile cele cereşti, a surpat prin ea puterea vrăjmaşului şi boldul morţii şi a pierdut închinarea la idolii cei fără simţire.
În încheierea acestei predici, vă rog să cinstiţi Sfînta Cruce cu mare evlavie şi să nu vă luaţi după oamenii cei rătăciţi de la adevărata şi dreapta credinţă, care nu se închină Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului. Aceştia sînt oameni bolnavi la gândire şi la înţelegere şi fii ai pierzării prin care diavolul depărtează de la Biserica lui Hristos pe cei slabi în credinţă şi necunoscători ai Sfintei Scripturi şi pe toţi cei nelămuriţi în dreapta credinţă. Fugiţi de aceşti oameni şi de învăţăturile lor. Ţineţi minte că Biserica cea dreptămăritoare este mama noastră duhovnicească care v-a născut la viaţă nouă prin apă şi prin Duh şi nu vă rupeţi de ea, căci Biserica este Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 5), ale cărui mădulare sînteţi.
Monahul Serafim
(Schitul Moneasa)