Unguri şi… unguri

Cred că săptămâna trecută s-au înregistrat cele mai multe contacte dintre România şi Ungaria, într-o perioadă relativ scurtă. Aş pune în prim- plan Festivalul Minorităţilor, desfăşurat la Arad, care s-a bucurat de vizita politicianului maghiar cel mai titrat în Europa, Surjan Laszlo, care deţine funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European. Dar, mult mai intens mediatizate au fost alte două întâlniri, pe plan sportiv, între români şi maghiari: la fotbal, între echipele naţionale, dar şi la handbal, unde a fost comemorat Marian Cozma. Trei întâlniri, trei tipologii…
La fotbal, nu ştiu dacă mai e ceva de spus. Hoardele de suporteri (foarte puţini, raportat la întreaga populaţie a Ungariei) au înlocuit carnea de sub şa, de acum 1.000 de ani, cu berea de sub bancheta trenului, călcând în picioare o ţară străină. Mă mir cum de li s-a permis să intre cu atâta bere în ţară (vreo 12.000 de doze de bere) când nouă ne-ar fi confiscat şi aftershave-ul la graniţă, dar asta e o altă întrebare. După scandalul continuu de pe tren, huliganii maghiari au recidivat prin tot Bucureştiul. Noi, adică românii, ne-am purtat cu mănuşi, de parcă au venit cei de la Green Peace să militeze pentru maidanezi. Deh, să nu dăm rău la Europa. Culmea ridicolului a venit de la UDMR Covasna, care ne pârăşte pe la forurile mondiale pentru scandări rasiste şi etnice. În fond, scandarea „Afară, afară/Cu ungurii din ţară” se referea clar la acei derbedei care au vandalizat Bucureştiul şi au provocat scandal peste tot pe unde-au ajuns.
Trecând la cealaltă extremă, ungurii ne-au oferit două momente extraordinare, de bună coabitare între cele două naţiuni. Aş continua tot cu sportul… Undeva la Bucureşti, s-a desfăşurat un meci în memoria unui sportiv român de excepţie, omorât în Ungaria tot de nişte descreieraţi din stirpea huliganilor de la fotbal. Marian Cozma, prin jertfa lui, a lansat o punte între cele două popoare. Iar cluburile la care a jucat se întâlnesc de fiecare dată când pot să o facă, chiar dacă echipa noastră, Dinamo, e mult mai slabă decât superputerea europeană Veszprem. Adică ungurii vin exclusiv din suflet, nu pentru bani sau glorie sportivă.
Sfârşesc cu ce am început. Cu Surjan Laszlo, vicepreşedintele Parlamentului European, care a venit la Arad să ne ofere o mostră de coabitare, de bună înţelegere. A venit să arate că românii şi ungurii pot trăi liniştiţi unii cu alţii, că nu trebuie să ne unească doar doliul, cu atât mai mult acel doliu istoric care e temelia urii interetnice. O lecţie politică venită în contrapartidă cu provocările paranoice ale liderului extremist de la Jobbik, care în România a proliferat ameninţări la adresa românilor (Curios, atunci UDMR Covasna a fost ca şi inexistentă).
Cum spuneam, unguri şi… unguri. Aşa cum sunt români şi români. Din păcate, ne aplecăm urechea doar la incidentele negative, pe care în loc să le marginalizăm, deopotrivă, ambele ţări, le aducem ca exemple majoritare. Ceea ce înseamnă, până la urmă, o lipsă de maturitate istorică. Pentru că, şi de-acum în 200 de ani vor fi unguri şi… unguri, români şi… români. Totul ţine de percepţia opiniei publice.