Misiunea creştinului se duce la îndeplinire printr-o viaţă morală şi prin fapte bune, fiind păstorit de ierarhia bisericească

„Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm au lăsat totul şi au mers dupa El.” (Luca 5:10-11). O chemare şi o promisiune a Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndeplinită în acelaşi timp. O chemare care străbate veacurile, deşi adresată iniţial unor oameni simpli, unor pescari deveniţi ulterior apostoli, mărturisitori, câştigători de suflete pentru Împărăţia Cerurilor, îndrăznitori, biruitori ai lumii şi ai patimilor, locuitori ai raiului, judecători ai celor douăsprezece seminţii ale lui Israel şi judecători ai îngerilor, rugători  neîncetaţi pentru noi către Părintele Luminilor. O chemare specială adresată sfinţilor apostoli şi urmaşilor lor legitimi  întru har  episcopii, preoţii şi diaconii Bisericii Sale întru săvârşirea propovăduirii creştinismului, administrarea Sfintelor Taine  şi îndrumarea sau conducerea celor „pescuiţi” pe „căile cele înguste şi grele” ale vieţii având ca şi capăt de drum mântuirea şi dobândirea vieţii celei veşnice şi a nemuririi.
O chemare şi pentru cei „pescuiţi” atât din vremea Sa cât şi din toate vremurile şi locurile până la noi şi până la sfârşitul veacurilor este, aceea de a face binele şi de a-L mărturisi, prin viaţă, prin cuvinte şi prin fapte bune după cuvintele  Sale: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5:16), „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10:32-33). Aşadar chemarea la mărtu­risire prin viaţă morală şi prin fapte bune  este adresată celor „pescuiţi” sau păstoriţi (creştinilor) de către Ierarhia bisericească de sorginte apostolică. O altă chemare a creştinului este aceea de a asculta, a crede şi a îndeplini poruncile „Stăpânului pescarilor”, şi a urmaşilor săi  legitimi– apostoli, episopii, preoţii şi diaconii-  ei fiind garanţi şi responsabili pentru mântuirea sufletelor  astfel: „Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.”(Evrei 13:17) întru aceasta vădindu-se misiunea şi lucrarea specială a Ierarhiei Bisericeşti, căreia creştinul dator îi este pe lângă ascultarea întru faptele cele spre mântuire şi cu supunere şi cinstire datorită înaltei chemări de a fi „supraveghetori” la mânturirea celor încredinţaţi spre păstorire.
Înalta cinstire acordată preotului fiind surprinsă de către Sfântul Ioan Gură de Aur prin cuvintele: „Dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întâi preotului până la pământ şi i-aş săruta mâna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului”. Tot el continuă: „Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe preot, când cheamă Duhul cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul obştesc al tuturora? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere? Gândeşte-te ce fel trebuie să fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare mai curat şi mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh? Atunci şi-n timpul Sfintei Liturghii şi îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cereşti în cinstea Celui ce Se află pe jertfelnic” (“Despre preoţie” VI, 4).
În concluzie, misiunea şi chemarea creştinului adevărat este de a-L  urma pe Hristos necondiţionat, a-i împlini poruncile, a-l mărturisi prin viaţă morală, fapte bune şi cuvinte, a asculta de episcopi, preoţi şi diaconii ca urmaşi legitimi ai Mântuitorului, a lua parte la viaţa Corbiei Mântuirii care este Biserica prin participarea la Tainele acesteia pentru ca asfel să devină „pescar de oameni” şi cetăţean al Împărăţiei Cerurilor.
Ciprian Tripa