Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită de milioane de creştini

„Sângele creştinilor este sămânţa Bisericii”, spunea în plină eră a persecuţiilor Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei. Ştim cu toţii că primele trei veacuri ale erei creştine au fost cele mai sângeroase şi mai de lungă durată ca manifestare a opoziţiei şi represiunii împotriva religiei creştine. Începând cu martirajul arhidiaconului Ştefan, primul mucenic creştin, trecând prin perioadele de domnie ale împăratului Nero şi ajungând la ultimii mari prigonitori trupeşti ai creştinismului din primele trei veacuri creştine,  împăraţii romani Deciu şi Maxenţiu sângele creştinilor curgea precum apa  râurilor.
Biserica creştină primară şi membrii săi trăiau urmăriţi de imperativul dat de împăratul Nero: „Este interzis ca voi (creştinii) să existaţi!” Perioada aceasta s-a încheiat la anul 313 odată cu Edictul de libertate dat de către împăratul Constantin cel Mare.
În era curajului de a-l mărturisi pe Hristos creştinii au început să venereze rămăşiţele trupeşti ale mărturisitorilor credinţei creştine încă din timpul perioadei apostolice, cinstirea primind mai apoi caracter de cult, numit Cultul Sfintelor Moaşte.
Iată cum sunt definite Sfintele Moaşte în accepţiunea Sinodului al VII-lea: „Acestea sunt rămăşiţe pământeşti din trupurile sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a învrednicit de nestricăciune” şi pe lângă nestricăciune au dobândit de la Dumnezeu şi harul facerii de minuni“
Sfânta Parascheva s-a născut în anul 1025, în Turcia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul. Din pruncie, a urmat sfaturile mamei sale Sofia, mergând la biserică şi făcând milostenie celor săraci. Silită să se căsătorească, ea fuge în noaptea nunţii împărţind averea la săraci şi eliberând pe toţi robii, merge la Constantinopol şi apoi la Mănăstirea Heracleea Pontului, petrecând în posturi aspre şi rugăciuni stăruitoare. Trăieşte, ca şi Maria Egipteanca, ani de zile în post şi rugăciune şi unde ar fi dorit să rămână până la sfârşitul vieţii. Un înger al Domnului, însă, arătându-i-se, i-a zis: „Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo şi se cuvine să îţi dai trupul pământului!“ Aşadar, s-a întors de îndată în Epivat şi, fără să fie cunoscută de săteni, a slujit în biserică în asceză absolută. Având doar 27 de ani, a trecut la Domnul, fiind înmormântată nu departe de Biserică.
Sfintele ei moaşte au fost descoperite printr-o minune, în urma unui vis în care îngerul i-a poruncit preotului bisericii să îndepărteze de lângă trupul Sfintei Parascheva un mort aşezat în apropiere. Au aflat trupul Sfintei Parascheva întreg, plin de miresme şi izvorâtor de mir, prin care se făceau vindecări tuturor celor care se apropiau cu credinţă de sfintele ei moaşte.
În anul 1641 moaştele sfintei Parascheva au fost aduse la Iaşi fiind dăruite de către patriarhul Constantinopolului domnitorului Vasile Lupu, fiind puse în Biserica Sfinţii Trei Ierarhi până la 1888, când în urma unui incendiu au fost mutate la Catedrala Mitropolitană unde se află şi astăzi.
Ciprian Tripa