Particulele elementare, de Michel Houellebecq, la Editura Polirom

,,…în fond viața îți sfâșie inima. Oricât curaj, oricât sânge rece și oricât umor poți avea într-o viață, întotdeauna sfârșești cu inima sfâșiată. Atunci nu mai râzi. Până la urmă, rămân doar singurătatea, răceala și tăcerea. Până la urmă rămâne doar moartea.’’
Viaţa nu este o reclamă veselă de Crăciun ca acelea care ne vor invada curând şi-n acest an. Nu este o poză reuşită în care toată familia zâmbeşte larg în perfectă comuniune şi confort. Viaţa este făcută şi din minciună, compromis, trădare, eroare, egoism, murdărie. Tocmai de aceea vă prilejuiesc azi întâlnirea cu un autor francez scandalos, Michel Houellebecq. Dacă vreţi, îl putem afilia unei tradiţii dostoievskiene dusă până în cel mai negru postmodernism. Pe alocuri, îl continuă pe Marchizul de Sade sau pe Truman Capote. Dar cel mai frecvent Michel H. nu seamănă cu nimeni altcineva decât cu un bau-bau al pudibonzilor de orice fel. S-ar spune că romancierul ,,nu are nimic sfânt’’, când de fapt este doar un ultralucid care înfierează nemernicia lumii.
,,Particulele elementare’’ este un fel de roman biografic despre un cercetător francez de succes ajuns în vârful carierei sale şi care brusc decide să facă o schimbare brutală în viaţa proprie. Ca să înţelegem personajul, autorul joacă pe cartea omniscienţei povestindu-ne copilăria tristă a protagonistului, precum şi atmosfera sociologică în care s-a format. Atât el, cât şi fratele lui -alienatul Bruno- manifestă în maniere diferite o dezaxare sexuală pe care conform filozofiei lui Houellebecq trebuie s-o punem pe seama industrializării şi a marketizării erosului contemporan. (Nu de puţine ori antiamerican, scriitorul constată cu un cinism doar al său că Europa s-a america­nizat în exces.) De fapt, boala sufletească de care suferă fraţii Michel şi Bruno este taman imposibilitatea de a iubi.
,,Particulele elementare’’ este romanul unei alienări subtile, o radiogra­fie a bolilor sufletului care au făcut din oameni fiinţe insensibile. Este un fel de apocalipsă cu oamenii viitorului care nu mai pot acţiona necondiţionat. Ne tratăm unii pe alţii ca pe posesii, ca pe obiecte, fără empatii. În acelaşi timp, trăim înlănţuiţi precum atomii, guvernaţi de legi economice mai puternice decât noi. De unde atâta lipsă de trăire, de unde atâta plictis de viaţa confor­tabilă!?
Cititorii pudici sau fricoşi să nu citească acest roman. Michel H. nu mai are nicio nădejde în spiritualitatea rasei umane, aşa că a citi despre inşi care şi-au pierdut speranţa, iubirea, umanitatea, raţiunea, asta chiar poate da coşmaruri unora. Dar dacă în canibalism spiritual va sfârşi ,,cea mai bună dintre lumile posibile’’, în speţă, zice-se, a noastră? Nu vă iluzionaţi, pentru scriitorul recomandat de mine azi, lumea contemporană a devenit deja un imens ospiciu. Cu toate acestea, celebrizatul roman al lui Michel Houellebecq vă va oferi nu doar pagini terifiante, dar şi altele, care vă vor emoţiona până la lacrimi.
Anca Giura