delia micurescuAșa după cum am scris, în cadrul unei festivități deosebite, dăscăliței și totodată scriitoarei Delia Micurescu din Bata i s-a conferit – în cadrul unei festivități derulate la… Bata, de către Senatul Uniunii Jurnaliștilor din Banatul Istoric, Diploma de Excelență cu Plachetă. Motivația conferirii a fost amplă și am prezentat-o pe larg; ocazia a fost (și) acțiunea intitulată Ziua Gratitudinii. Despre această acțiune și despre sentimentele încercate cu ocazia primirii valoroasei distincții ne-a vorbit, în cele ce urmează, însăși scriitoarea Delia Micurescu.
Ziua Gratitudinii Bănățene, la Bata
Poate m-am născut sub o stea norocoasă. Cum se spune în popor. Alții spun că norocul e cum și-l face omul. Taina mea este că m-am întâlnit cu satul meu, cu oamenii lui, de odinioară și de acum, care mi-au copleșit simțămintele și mi-au înălțat gândurile. Și așa am izbutit să-mi ocrotesc norocul. Și așa s-a născut mărturisitorul. Slobozind slovă scrisă asupra celor ce au fost. Reflectând asupra celor ce vor veni.
Despre mentori și inspirații…
Prima carte „Taina izvoarelor”– istorie, folclor, tradiții de la Bata s-a ivit în anul 2000, la îndemnul profesorului universitar doctor Anton Ilica, coordonatorul lucrării mele pentru obținerea gradului didactic I în învățământ, mentorul meu într-ale scrisului, eruditul căruia îi port veșnică prețuire. Îndemnul mentorului mi-a dat curaj, alături de viața mea încredințată lui Badea Ion, care m-a lăsat „să nu-i fiu cuviincioasă nevastă și să-mi astâmpăr aleanurile prin scris“. Volumul „Bade Ioane” (2003) este romanul familial, al iubirii, este romanul indirect al satului, al oamenilor lui, cu liniști și patimi, cu viața de la țară, trăită la ei acasă, prin odăi, pe holdă, la ducean, la joc, în zile de sărbători, uneori în zile de neliniști. Au urmat și alte cărți: „Școala din Bata în devenirea timpului. File de istorie“(2005), o monografie a școlii din sat care cuprinde istoria învățământului local dar și cel al școlilor din Banatul arădean, în contextul etapelor istorice ale evoluției învățământului sătesc de la începuturi până azi; „Biserica din Bata – o punte între inimi creștine“ (2009) este o carte despre istoria Bisericii Ortodoxe din Bata, despre clericii bătani cum este Arhimandrit Patrichie Popescu (1809-1862) – o figură luminată a vremurilor sale, sprijinitor al cauzei naționale și bisericești, un om cu o cultură superioară (școala din Bata îi poartă numele în semn de recunoștință), dar și despre preotul bibliofil, cărturar, folclorist Ambrozie Jurma (1823-1892) din Bata. Îngemânarea bisericii cu școala – fiindcă susțin că „școala s-a născut în ograda bisericii“ – este credința mea mărturisită în această carte. „Stropi de vrajă bănățană“ (2010) – o culegere de folclor de la Bata și satele învecinate, recuperarea colindelor din Bata (din 365 de colinde – fiecare zi din an avea o colindă, mai sunt doar 30) și reînvierea obiceiului Dubașii, povești despre farmece și vrăji de la Bata – auzite și prelucrate de mine, scrise în grai bănățean.
Aș mai aminti despre colaborarea cu profesor universitar doctor Vasile Po­peangă, cel mai însemnat cărturar al istoriei pedagogiei românești, conlucrare care s-a împlinit prin multe studii și articole, în calitatea mea de coautor la pu­blicații arădene despre învățământ și cultură: Casa cărții, Îndrumări metodice – șapte ediții, Buletinul Casei Cărții, Școală, națiune, cultură, Pe drumul marii Uniri, Portrete de dascăli, Cartea Congreselor AGIRO, dar și publicații din Banatul Istoric (Revistele Banatul, Scrisul bănățean – din Timișoara, Vatra Cărașului – revista condeierilor plugari din Banat).
…și despre școala bătană
Școala din Bata a găzduit sub îndrumarea mea numeroase acțiuni didactice și culturale: simpozioane naționale și internaționale Portrete de dascăli – 2012; festivaluri și concursuri; comemorări și celebrări: Ziua Învățătorului-2011, Ziua Gratitudinii Bănățene – 2013; înfrățiri cu comunități și școli din țară dar și din Franța și Republica Moldova; participarea la Congrese și Festivaluri AGIRO (Asocia­ția Generală a Învățătorilor din România) – ca vicepreședintă la Asociația Învă­ță­to­rilor Arădeni, în țară și străinătate; colabo­ratoare la organizarea taberelor de creație (Animaliter, Ilustrație de carte, Et lettera) și cercetare etnografică – cu specialiști de marcă în domeniu; revigorarea satului românesc prin recuperarea producțiilor folclorice, a meșteșugurilor, a tradițiilor și obiceiurilor locale (Ruga satului, Dubașii).
Recunoștință…
Sunt îndatorată Uniunii Jurnaliștilor din Banatul Istoric pentru că a răsplătit satul meu și oamenii săi, de ieri și de azi, cu recunoștință prestigioasă. Pentru că, dacă satul meu și oamenii nu ar fi existat, eu nu aș fi avut norocul să visez la minuni și să slobod slovă scrisă despre toate acestea.
(G.A.)

Recomandările redacției