Regele Mihai I – un mare român

Încă de la început declar ritos că sunt un republican convins, că monarhia este o formă statală vetustă. Marea majoritate a popoarelor lumii au respins mo­nar­hia, instaurând republica. (Cea mai importantă monarhie din lume este, în pre­zent, Marea Britanie. Însă, ea este foarte conservatoare, opusă majorităţii mondiale: încă nu a adoptat sistemul zecimal, încă mai circulă pe stânga, încă uzitează de prerogrativele aristocrației feudale – vezi Camera Lorzilor –  și  încă se mai proster­nează reginei. Nu dezvolt). Pe 25 octombrie, Regele Mihai I al României a împlinit 92 de ani. Își sărbătorește ziua, însă, pe 8 noiembrie, adică peste exact o săptămână. Personalitate marcantă a istoriei Euro­pei, Mihai I al României este în prezent una din ultimele figuri publice în viață din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Provenind dintr-o familie de nobili germani, familia regală a venit în Ro­mânia în urma loviturii de stat prin care a fost înlăturat Alexandru Ioan Cuza. Carol I, primul rege din Dinastia Hohenzollern a domnit nu mai puțin de 48 de ani, monitorizând magistral, printre altele, Războiul de Independență a Ro­mâniei. I-au urmat la tron Ferdinand I și  Carol al II-lea. Mihai I al României s-a născut în anul 1921 și este, deci, strănepotul primului rege, Carol I.
Mihai I al României a avut șansa-neșansa de a domni în perioada celei mai mari conflagrații mondiale. Era la o vârstă foarte tânără, când a trebuit să se descurce printre încâlcitele ideologii politice din țară și internațio­nale, când viața l-a somat să ia hotă­râri capitale pentru o națiune. Era la vârsta la care unii tineri de astăzi, fii ai nababilor își pun marea problemă:  „între ce cluburi de noapte să aleagă?“. El, Regele Mihai I al României lua ho­tărâri care au schimbat fața Europei. Momentul de la 23 august 1944, când a luat decizia de a întoarce armele împotriva Germaniei, a scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni de zile, salvând de la moarte milioane de combatanți și civili.
Au urmat anii de prigoană de după instaurarea republicii, când singur cu familia sa, a încercat să su­pra­viețuiască, efectuând diferite meserii pentru a-și continua cu demnitate viața; viață plină de presiuni din partea tuturor serviciilor secrete din România, Europa și SUA.  Regele Mihai a fost, printre altele și pilot de încercare pe avioanele tot mai performante de după război.
A trăit riscant, a suferit suplicii și lipsuri nedemne pentru o față regală, dar a răbdat totul cu stoicism, spe­rând că odată și odată se va întoarce în România.
Momentul a sosit neașteptat, odată cu Revoluția din Decembrie 1989. Încetul cu încetul, Mihai I al României și-a recăpătat respectul cuvenit nu numai din partea monarhiștilor, ci chiar și din partea republicanilor cu cape­tele pe umăr. Republicani care ar trebui să deceleze meritele tuturor celor care și-au riscat viața în numele Ro­mâ­niei. Așa cum republicanii Franței sunt mândri de regii din istoria patriei lor! Este neîndoios că lui Mihai I, un mare român, trebuie să i se recunoască me­ritele pe care le-a avut în istorie. De aceea sunt și eu – ca republican convins – mândru că sunt contemporan cu unul din marii oameni care au fă­cut istorie în România: Regele Mihai I de România. Așa cum, tot ca republican, sunt mândru de toți domnitorii români care au construit România.
Și pentru că peste câteva zile regele își sărbătorește oficial ziua de naștere, îi spunem și noi, încă de pe acum, cu demnitate: La mulți ani, Majestate!