Aradul fotbalistic îndoliat: Ștefan Gal a urcat în Cer

Clipe triste pentru fotbalul arădean, care a aflat, sâmbătă, că Ștefan Gal ne-a părăsit. Apărătorul deceniilor trecute s-a născut pe 30 iunie 1955 și a început fotbalul la Vagonul Arad. Cu juniorii grupării vagonare a devenit vicecampion națio­nal, și a promovat la prima echipă pe când avea 15 ani! De acolo l-au dorit Steaua și Dinamo, dar UTA era puternică în acei ani și l-a adus în curtea ei.
În 1974 devenea fotbalistul Bătrânei Doamne și a jucat în alb-roșu până în 1988, exceptând doi ani, 1979 și 1986, când a fost împrumutat la Șoimii Lipova respectiv Strungul Arad. Ultimii ani din iarbă i-a petrecut la Lipova și Vagonul (devenită între timp Astra).
Din 1989 a devenit antrenor de copii și juniori și a reușit performanțe remarcabile – campion național cu Telecom (echipa cu Varga, Petruț, Ioja – căpitanul naționalei de juniori unde juca Mutu), vicecampion cu UTA (2004, împreună cu Florian Voinea, Adi Rusu e numele urcat până pe prima scenă) şi bronz cu Astra (1993, generația lui Volocaru și Ștefeligă).
Anii 1966-1967… stadionul Vago­nul (cel vechi, de lângă uzină). Grupuri de trei-patru copii veneau cu jumătate de oră mai repede la antrenament..Se aşezau pe iarba terenului şi-l urmăreau pe Maty  bacsi cum  trage cu coasa prin iarbă, după care ţinea de căpăstru un catâr ce trăgea după el un tăvălug.
Dinspre Gai, veneau Kicsi (Dimeny), Fodor şi subsemnatul, coboram la UTA din tramvaiul 4, traversam  piaţa de la UTA , pe lâgă tipografie şi ne întâlneam cu un alt grup: Baltă, Gal, Pantiş, Nădăban, Pele (Vincze), Lipitor, Lucaci. Ei veneau dinspre Şega şi Şilvaş. La teren făceam joncţiunea cu alte două grupuri, cel al orăşenilor: Iuhasz, Leac, Calmore, Suciu, Chişbora,Secianschi, fraţii Calimente, Cura şi cel al grădiştenilor: Tavi Ardelean, Croitoru, Gângă…Toţi veneam mai repede de ruşinea de a nu întîrzia, de a-l mulţumi pe nea Hăran, antrenorul şi pentru mulţi , cel de-al doilea nostru tată.
Printre cei din zonă, Silvaş-Pîrneava a sosit şi un băiat înalt, foarte slăbănog, cu umerii drepţi. Cum te cheamă măi băiete?, l-a întrebat cu glas blajin Alexandru Hăran. Pityu… răspunde lunganul… Pityu şi mai cum?… urmează următoarea întrebare… Gal, răspunde timid băiatul de pe strada Griviţei. Noa, numa bine că şi-aşa nu avem portar, zice mulţumit nea Sandu.
Nu „le-avea”, însă, cu poarta, iar ochiul lui nea Hăran l-a împins ceva mai în faţă, ca stoper de marcaj (pe atunci se juca cu libero şi stoper de marcaj). I-a găsit imediat locul. Acolo a rămas şi pe acel post avea să se afirme. Era un băiat cu personalitate şi nu supăra pe nimeni, chiar dacă de multe ori, el era cel care reprezenta ţinta ironiilor, „şmecherilor” din echi­pele de mai târziu.
Între timp Pişta Gal s-a dezvoltat şi-a perfecţionat jocul la cap, devenind imperial în multe meciuri jucate în toate diviziile României. Era comparat ca alură şi stil de joc cu Alexandru Boc. Nu se certa cu nimeni pentru drepturile lui. „În ultimul timp petrecut  printre tinerii fotbalişti pe care îi antrena la UTA, nu primise banii pe 16 luni. Niciodată nu  s-a dus la conducere să se plângă de acest lucru, în schimb alţi colegi de-ai lui erau zilnic pe la birou. Primul lucru, când am venit la UTA, la conducere, am căutat să achit datoriile clubului. Am chemat-o pe soţia lui Gal şi i-am înmânat un plic cu toată suma pe acele luni”, ne-a spus Alexandru Meszar, sâmbătă, la aflarea veştii.
Este primul  din generaţia de aur a Vagonului care trece în nefiinţă. Ptyule… aşteaptă-ne pe iarba din Rai  şi uită-te la  Maty bacsi  cum trage cu coasa prin ea. Pregăţi-ne terenul că sosim şi ceilalţi încet, încet.
Dumnezeu să te odihnească-n pace! Înmormântarea va avea loc mâine, la ora 14, la cimitirul Eternitatea.
Dumnezeu să-l odihnească!
Ioan Hamza