Monica Brosovszky: „Am luptat de două ori să-l fac pe tata mândru de mine”

Din dreptul lui „Gioni”, cum îi spuneau cei care i-au fost aproape lui Ladislau Brosovszky, o stea poate sclipi în fiecare noapte. „Minunea blondă a Aradului” e cea mai de preț moștenire lăsată sportului arădean de golgeterul all-time al UTA-ei. Monica, fiica fotba­listului de altădată, se confundă cu istoria baschetului feminin de pe malul Mureșului, întrunind absolut toate superlativele. Întâi, despre Gioni. „Debutase de tânăr, a venit cu mult tupeu, în sensul bun al cuvântului, iar datorită talentului s-a încadrat foarte repede în echipă”, sună crochiul făcut lui Ladislau Brosovszky de Mircea Axente, extremă în ultima echipă de aur a Bătrânei Doamne, campioană la sfârșitul anilor 70. „Broşi”              și-a lăsat amprentă grea de tot la UTA: a marcat 100 de goluri, toate în Divizia A, „cele care contează”, cum spunea Flavius Domide, la 17 ani debuta pe prima scenă, la 18 juca în Cupa Campionilor Europeni, iar la 19 se lua în piept cu „galacticii” de la Feyenoord, campionii lumii. Capăt de linie: 314 meciuri, al treilea utist la secțiunea prezențe, după Domide și Biro, 4 meciuri în națională.
„Respectat de toţi, acasă şi în deplasare”
„Dacă a cunoscut consacrarea la UTA, liniștea și-a regăsit-o la Vagonul. După acel meci blestemat din 1979, Brosovszky a venit la Vagonul, care se bătea la promovarea în Divizia B. A pus umărul și a reușit, alături de ceilalți colegi, alături de care a mai jucat încă doi ani. L-am cunoscut de copil, suntem de aceeași vârstă, nu pot să nu amintesc și de prietenia care l-a legat de Dan Păltinișanu, de la Poli. Amândoi erau născuți pe 23 martie 1951 și erau foarte apropiați, chiar dacă rivalitatea Arad – Timișoara era exacerbată. Iar când Brosovszky a ajuns antrenor la Unirea Sînnicolau Mare, primul om pe care l-a chemat lângă el a fost Păltinișanu. E bine să ne respectăm trecutul, altfel nu putem avea viitor”, punctează Ovidiu Păcurariu, vicepreședinte la Vagonul și gazetar sportiv. Apoi a revenit în curtea Bătrânei Doamne, ca antrenor. „Respectat acasă și în deplasare, de toți”, cum și-l amintește Gheorghe Vaczi, „atât de șarmant încât oricând putea fi actor”, conform lui Doru Nica, „Gioni” Brosovzky a plecat tânăr, la 39 de ani, în Ajunul Crăciunului din 1990. De Crăciun, când se spune că Dumnezeu îi cheamă la el pe cei buni…
„Am știut ce a dorit să ajung”
Aradul fotbalistic, și nu numai, a înmărmurit atunci în durere. Dar nu l-a uitat. Monica știa că Gioni o privește de undeva de sus și a făcut totul să-i împlinească visul. Azi, dacă ridică ochii spre cer, poate zâmbi: e multiplă campioană în tricoul celei mai importante echipe de baschet din ultimele decenii, ICIM Universitatea Goldiș Arad. Dar și cu Târgoviștea, altă trupă care a fost în prima linie. Are trofee europene, a încântat și a ridicat în picioare tribune în Spania și Ungaria. Pentru echipa națională, pentru tot ce a făcut, Federația i-a acordat două distincții rare – cea mai bună baschetbalistă din România a ulti­mului deceniu și modelul anului în baschetul feminin românesc. În tot acest timp al gloriei, în sufletul ei, la fiecare victorie, Monica Brosovszky a avut în suflet ceva poate greu de dezvăluit: „Mă bucur că am putut să duc mai departe numele. Și el ar fi fost foarte mândru de mine. M-a împins, am fost foarte ambițioasă, am știut ce a dorit să ajung, am luptat de două ori să-l fac pe el mândru!”.
„Onorată, fericită, mândră”
‘Old-boys UTA a organizat, al doilea an la rând, Memorialul „Ladislau Brosovszky”. O campioană cu anvergura Monicăi n-are nevoie de cuvinte sau gesturi mari, Polivalenta arădeană a aplaudat-o sincer la lovitura de începere, pe care Gyuri Vaczi și Ionel Costin au invitat-o s-o execute. Monica l-a avut lângă ea pe fiul ei, Alex, și a răspuns aplauzelor cu căldură: „Sunt onorată și mă simt fericită, și după atâția ani este un nume important în sportul arădean. Sunt mândră și le mulțumesc tuturor care s-au gândit și se gândesc în continuare la el”.
Vechi camarazi, pe teren şi în tribune
Pe teren și în tribune erau vechii camarazi ai tatălui ei, foști elevi și prieteni. Printre ei – Flavius Domide, Ioan Igna, Mircea Axente, Gabor Biro, Christos Mets­kas, Ovidiu Păcurariu, Ghiță Macavei, George Albu, Iosif Gyenge, Ladislau Simon, Gheorghe Croitoru, Mihai Sturz, Vivi Erdei, Mircea Henegaru, Dan Cuedan, Cristi Păcurar, Ladislau Korosi ori Jozsef Szabo. S-au jucat două meciuri în amintirea golgeterului, UTA Old-boys I – Atletico Arad 2-4 și UTA Old-boys II – Vagonul 5-2. Monica și Alex le-au privit alături de cei cărora Ladislau Brosovszky le-a fost „Mai mult decît un prieten, un părinte, pentru noi, cei care ne-a antrenat”, citatul îi aparține lui Sandu Gaica.
Dinastie pentru Arad
Povestea a început de la Brosovszky senior, cel care marca primul gol din istoria Bătrânei Doamne. A continuat-o „Gioni”, iar Monica a dus-o și mai departe. În același timp cu Monica, Attila Brosovszky a fost figură marcantă în trupa de polo a Astrei Arad, care bifa, în 1997, cea mai mare performanță a sportului cu mingea pe apă în Arad, titlul de vicecampioană națională. Silvia Antonia, fiica lui Attila, s-a remarcat deja în baschet și visează să o depășească pe Moni. Iar „pentru Alex, sper măcar să realizeze cât am realizat eu și tatăl meu. Cel puțin, dacă nu mai mult! Încă nu l-am dat la un joc de echipă, face înot, schi și atletism. El, bineînțeles, visează și vrea fotbal, ca orice băiat”, încheie Monica.
Memorialul Ladislau Brosovszky, 2013, ediția a II-a
Distribuții
UTA Old-boys I și II: Emil Szabo – Dorel Mutică, Adrian Negrău, George Radu, Nicolae Mitu, Adrian Ungur, Călin Mariș, Dorel Toderaș, Cornel Nădăban, Raoul Burtea, Pavel Neamțiu, Imi Hirmler, Dan Stuparu, Mihai Țîrlea, Sandu Gaica.
Atletico: Sebastian Huțan – Roland Nagy, Alexandru Meszar, Iulius Arman, Marcel Cîmpian, Norbert Jozsa, Arpad Cserneczky, Adrian Petruț, Radu Anca.
Vagonul: Sandu Țamboi (a împlinit 60 de ani în ziua Memorialului!) – Gligore Bora, Octavian Nadiu, Ioan Hamza, Dan Barna, Cornel Secianschi, Alexandru Anghel, Mihai Stanciu.