Marile probleme ale Angliei au ajuns să fie românii și bulgarii. Liberalizarea pieței muncii de la 1 ianuarie a creat o adevărată psihoză.
Am ținut prima pagină a publicațiilor brita-nice zile în șir. Unele medii dădeau chiar cifre de proporții… biblice. Astfel că dacă era să ne luăm după acestea trebuia să închidem România și Bulgaria. Ca și în bancul acela de pe vremuri: ultimul care pleacă să nu uite să stingă lumina. Autocare, avioane, reportaje temeri și estimări au fost făcute pe mai toate mijloacele de comunicare. Chiar deputatul laburist Keith Vaz a așteptat primul val al unui „tsunami” de imigranți, care în final s-a dovedit a fi doar un tânăr de vreo 30 de ani de prin județul Mureș. Omul nostru s-a descurcat foarte bine în fața parlmentarului britanic cu origini indiene. Era relaxat și vorbea o engleză acceptabilă. Într-un acces de studiată generozitate insularul l-a invitat la un dejun prietenesc pe român și au vorbit nimicuri de aeroport. Așa, ca fapt divers, dacă era un avion cu vreo patru sute de români îi mai chema pe toți la masă? Însă previziunile britanicilor au fost date peste cap la modul brutal, pentru că ele nu s-au aflat nici măcar la genunchiul broaștei, ca și conținut de adevăr. Ca să fim onești totuși trebuie amintit că media din Albion a revenit și, cu o mostră de umor englezesc, a dat-o la întors cum s-ar spune și a decretat că românii și-au luat pelerine care-i fac invizibili. Este clar: cine a vrut să ajungă în Marea Britanie a ajuns de mult. Pe de altă parte, este dreptul fundamental al oricărui om de a lucra unde dorește și să fie plătit pentru asta în conformitate cu legislația țării în care își desfășoară activitatea. În fond, oamenii din România au fost înghițiți de piața muncii de acolo pentru că au acceptat niște munci la care localnicii nu s-ar fi înhămat. Și aici nu ne referim la operații pe creier și alte meserii care implică o calificare extrem de mare. Cert este că mediul economic englez ne-a vrut și ne mai vrea și în continuare. Nu pentru că am fi frumoși și deștepți, ci pentru că am fost mai ieftini și suntem și în continuare, chiar dacă teoretic drepturile sunt acum mult mai acoperitoare pentru angajatul român din Regatul Unit. Facem și noi previziunea că la muncă egală John va avea întotdeauna salariul mai mare ca al lui Ion. Puțin mai la sud, pentru că se apropie alegerile, europarlamentarul Elmar Brok a dat o declarație de-a dreptul fascistă, în care cerea nici mai mult nici mai puțin decât amprentarea conaționalilor noștri. De parcă am intra într-un lagăr nazist. Reacția ministrului de Externe, Titus Corlățean a fost una foarte soft. Zicerea neamțului a fost catalogată drept: „profund nefericită, discriminatorie și contravine valorilor europene”. În fond, se cuvenea o reacție mult mai vehementă prin care germanul să fie pus la punct fără echivoc. În loc de asta, ne-am purtat prea cu… mănuși. Poate de aia suntem unde suntem și unul precum Vaz vine să ne tragă de urechi.
Gabriel Constantinescu
