Opinii – Arta pentru artă

Probabil, nimeni nu sesizează faptul că noi ne pregătim,  discret, de Capitală Culturală Europeană 2021. În Arad , încă din toamnă se petrec evenimente  culturale deosebite. Se succed într-un ritm alert, uneori se suprapun, greu să te hotărăști, la care…
Vernisaje, lansări de carte, tradiționalele concerte, piesele de teatru sus­ținute de artiști aparținând atâtor formații, expoziții de toate felurile, târguri și concursuri și încă atâtea atracții. Participare numeroasă la fiecare eveniment, sunt reprezentate toate categoriile sociale, toți manifestându-și buna-dispoziție și bucuria reîntâlnirii. Deprinderea de a participa la evenimentele culturale reprezintă o caracteristică arădeană, învățată din pruncie și transmisă din tată-n fiu. Vă amintesc că până în 1948 elevii erau obligați să prezinte la dirigenție bilețelele semnate, ca dovadă  că au fost la concertul educativ. În anii următori, ani ai muncii voluntare, a învățământului politic, a realismului socialist, s-au organizat evenimente exact în vremea liturghiilor la biserici, înlocuindu-se tradiția cu obligația și participarea de frica represaliilor. A venit și schimbarea, acel decembrie 1989 al speranțelor și anii care au urmat, ai dezamăgirilor
Vreme de 24 ani, a rămas  deschisă Cutia Pandorei. A deschis-o primul președinte și nimeni n-a închis-o, iar noi am alunecat spre periferia Europei Unite, într-o mahala în care ne spălăm rufele murdare în văzul tuturor. Să se fi dereglat ceva în  omenia, toleranța, comportarea și decența românului? Să fi sosit vremea de plată a polițelor, să fi dispărut cinstea și omenia tradițională, românească? A apărut rapacitatea, evaziunea, și resemnarea?  Apoi din toate timpurile, România a avut personalități recunoscute în Europa, modele, pe care astăzi nu le mai avem. Nicicând, liderii nu s-au blamat și insultat în văzul lumii, ca astăzi, în mahalaua care ne stă de gât ca o  ghiulea. Și atunci,  la fel ca astăzi, n-am tânjit niciodată după liniște și n-am căutat legitimitate în trecutul nostru, pentru o gură de aer curat, ca o tresărire de orgoliu.
Participând la vernisajul de fotografie ART-IMAGE din sala CLIO, am avut o revelație, mi-am explicat pentru ce sunt dorite și frecventate în Arad, evenimente și întâmplări culturale lipsite de perfide îndemnuri politice și șopârle. Iar se caută la Arad, arta pentru artă, fără otrava ce ne-a secat la suflet, realismul socialist.
Tabăra Internațională  de Fotografie ART-IMAGE 2014, la a doua ediție a reunit fotografi din şase țări. Aria de desfășurare, aleasă judicios,  Țara Moților, Vârfuri, Gurahonț, Hălmagiu, au oferit artiștilor subiecte și domenii nealterate, cu puritate românească, iar fotografiile în totalitate au încântat în primul rând sufletele celor prezenți. Am uitat, privindu-le, de lumea viciată cu răutăți, bârfe și clienții DNA, de valurile personalităților malefice alese de televiziunile naționale și ziare, drept modele, divorțuri, dispariții, scandaluri, jafuri și crime.  Participând la sărbătoarea sufletului  românesc, la Vernisajul ART-IMAGE, am uitat de mahalaua cotidiană, iar  ceramica, războiul de țesut, coșurile de nuiele, iile și straiele moților, din inspiratele fotografii, ne-au purtat imaginația în lumea curată a bunicilor și străbunicilor, acolo unde           s-a născut dreptatea, adevărul și veșnicia.
Nu uitați că în Arad a fost gala valsului, a mai fost și vernisajul despre care am vorbit, apoi Luna plină de Teatru asigură continuitatea, vine maestrul Takacs care ne răsfață cu o „personală”, ne așteaptă o lansare de carte…
Fantastic, un șirag de perle, de lumină , tămăduitor de suflete.
Bujor Buda