Nicolae Bara, părintele drepturilor federative: „UTA – caz unic în fotbalul românesc”

După cum se știe, cu ocazia Adunării Generale de duminică, Suporter Club UTA ar putea decide retragerea drepturilor federative actualei grupări conduse Adrian Marțian și Giovanni Catanzariti.  Organismul fanilor deține culorile, palmaresul și sigla începând cu anul 2008 prin grija lui Nicolae Bara, fostul patron al „Bătrânei Doamne” plecat cu un gust amar de la Arad după ce a investit într-un an și jumătate peste 7 milioane de euro, iar echipa avea să retrogradeze în Liga a II-a.
Omul de afaceri a avut neînțelegerile sale cu administrația locală și, cu toate astea, a dorit să cedeze Primăriei drepturile federative, dar a fost refuzat. Pentru unii, dacă decizia instituției de la kilometrul zero era alta, stelele se aliniau perfect, însă acum pâinea și cuțitul se află în mâna fanilor.
Deocamdată, însă, membrii SCU sunt chemați să voteze între a gira și pe mai departe joaca lui Marțian de-a „uite banii, nu sunt banii” și secerarea dintr-o lovitură a acestui circ. La rândul său, părintele drepturilor federative sesizează momentul de răscruce al clubului pe care l-a condus între anii 2006 și 2008. „Când m-am zbătut să înregistrez sigla, palmaresul și culorile la OSIM și să le atribui SA-ului sub forma căruia funcțio­nează și astăzi clubul nu credeam niciodată că se va ajunge în situația asta ingrată. Și anume UTA să nu mai fie recunoscută de suporteri din pricina celor care o conduc. Mai departe, sunt mai degrabă chestiuni juridice ce țin de competența comisiilor Federației, dar și o chestiune de imagine. Nu știu exact cum și în ce condiții, Fede­rația va ratifica juridic faptul că UTA nu mai e UTA. Oricum, am putea vorbi de un caz unic în fotbalul românesc”, consideră Nicolae Bara.
Acesta a revenit și asupra unei idei mai vechi, valabile și în vremea în care el ocupa scaunul de președinte al „Bătrânei Doamne”. „Aradul și locuiotorii săi trebuie să-și pună serios întrebarea: «Ce mai înseamnă UTA pentru ei?» În 2008 când am solicitat Consiliului Local să se voteze declararea UTA-ei brand al orașului am primit un răspuns negativ. De atunci încoace, lucrurile s-au degradat de la an la an. Din câte observ eu de la distanță mai există câteva sute de suporteri care iubesc necondi­ționat acest club, restul arădenilor nu mai simt mare lucru pentru UTA. Altfel, nu-mi explic de ce au acceptat batjocura din ultimii ani. La un moment dat, când mi-am dat seama cum stau lucrurile în Arad, le spuneam cu mâhnire suporte­rilor despre UTA: «Dacă tot e legendă s-o lăsăm să fie legendă» E foarte greu să faci fotbal în România fără sprijinul autorităților locale și, din câte văd, UTA nu l-a avut și nu-l are”, a adăugat cu regret Bara.