Irving Stone tratează în romanul său „Agonie și extaz“ viața lui Michelangelo Buonarroti, marele artist italian, cel care a pictat celebra Capelă Sixtină. Lucrarea i-a fost comandată lui Michelangelo de către Papa Iulius al II-lea, sculptorul urmând să picteze cupola capelei. Cunoscut fiind ca un sculptor redutabil, Michelangelo s-a văzut în fața unei noi provocări, aceea de a picta. Tocmai de aceea, artistul – care a lucrat mai mult singur, fără ajutoare –  a fost foarte atent la detalii, încercând să execute o lucrare perfectă. Totuși, după o bună perioadă de timp Michelangelo și-a dat seama că ceva nu e în regulă cu pictura sa. Era nemulțumit de ce a pictat. A încercat de mai multe ori să repare  câte ceva, dar degeaba: nu pu­tea să rezolve mare lucru,  fiind total nemulțumit. Extenuat de eșec, Michelangelo și-a luat o zi liberă și s-a dus la una din cramele Romei pentru a bea vin. În local mai erau niște cheflii. La un moment dat, unul din ei a aruncat pe jos vinul din cana lui. De ce-ai făcut asta?, l-au întrebat prietenii. Pentru că – a răspuns băutorul – mie când mi se pare că vinul e acru, îl arunc, deoarece nu mai e bun de nimic. Michelangelo, care a asistat la scenă, a avut o revelaţie. S-a dus repede la Capela Sixtină, s-a urcat pe schelă și a început să rupă picturile care nu-i plăceau cum le-a executat: Vinul acru se aruncă, nu mai e bun de nimic. Și apoi și-a luat de la început lucrarea. Care la final a ajuns una din cele mai valo­roase  picturi din toate timpurile.
Aradul cultural a sărbătorit în aceste zile pe unul din cei mai exponențiali artiști ai săi: Mihai Takacs. Artistul a împlinit 60 de ani.  Cu acest prilej Mihai Takacs a fost omagiat într-un cadru inedit și select. La Muzeul de Artă Arad, Mihai Takacs a fost în­conjurat de elita culturală a Aradului (Chiar şi Gheorghe Falcă, primarul urbei, a ţinut să fie prezent). Căci artistul și-a dedicat  viața și arta sa Aradului, oraș de care s-a atașat ca nimeni altul, artistul fiind născut, de alt­fel, într-o comună a judeţului nostru. Picturile sale citadine sunt adevărate cronici ale arhitecturii arădene, făcând parte, la modul cel mai serios cu putință, din patrimoniul cultural al Orașului de pe Mureș.
Figură cunoscută în mediile culturale, Mihai Takacs este și un om și un prieten bun, un artist desăvârșit. Lucrările sale de pictură sunt apreciate atât de critica de specialitate cât și de marele consumator de artă de pe Mapamond, căci lucrările sale se regăsesc în colecții particulare și de stat din țări de pe toate continentele pământului. Artist complex, Mihai Takacs și-a extins aria creației, lucrând cu plăcere atât la desen și la grafică cât și la lucrări de sculptură, ilustraţii de carte etc.
Picturile sale, cu tușe puternice, reali­zate în mare măsură prin folosirea șpaclului, au cunoscut de-a lungul timpului di­ferite stiluri și etape, toate, însă, purtând pecetea inimita­bilă a talentului său masiv. Preocupat în ultima perioadă și de sculptura în lemn de mici dimensiuni, Mihai Takacs ne trimite cu gândul la simbolurile primordiale ale facerii și ale iubirii, nu de puține ori carnale, apetisante.
Mihai Takacs respiră în aceste zile 60 de clipe ale eternităţii sale. Opera sa plastică este un patrimoniu al Aradului şi, jur pe o pasăre măiastră, chiar a Patrimoniului Naţional al României.
Fapt pentru care Mihai Takacs nu are de ce să arunce pe jos vinul nobil al cre­aţiei şi vieţii sale de invidiat. Care sigur nu e acru! Fii sănătos mulţi ani, Maestre!

Recomandările redacției