Maidanul

Ucraina, cel mai mare vecin al României, a ajuns să fie un butoi cu pulbere. Pe Euromaidanul de la Kiev a ajuns să se moară pe capete, iar forţele de ordine folosesc muniţie de război. Preşedintele Viktor Ianukovici, puternic susţinut de „ţarul” Vladimir Putin, face tot ceea ce poate pentru a-şi menţine puterea. Pentru vecini, situaţia a început să devină îngrijorătoare, chiar preşedintele Traian Băsescu anunţând că România este pregătită să primească vreo 3.000 de refugiaţi, dacă situaţia scapă de sub control.
Din păcate însă, în loc să se gândească la situaţia explozivă de la graniţa de Est, guvernanţii noştri continuă să se certe ca la uşa cortului, jucându-se de-a politica. Liberalii pun tot felul de condiţii ca să rămână în Guvern, unele, trebuie să recunoaştem, de bun-simţ, în timp ce politicienii din tabăra lui Ponta şi Voiculescu, iau decizii şi dau declaraţii parcă doar pentru a le face în ciudă lui Antonescu şi celor de lângă el. Dacă ucrainenii au Euromaidanul de la Kiev, putem să spunem că şi noi, sau mai bine zis, ei, politicienii români, au Maidanul lor, doar că ei nu luptă pentru liberatate, nu luptă pentru dreptul de a trăi cu fruntea sus în Europa, se mulţumesc să lupte pentru ciolan. Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât Ucraina are în componenţă două teritorii româ­neşti, Bucovina de Nord şi Sudul Basarabiei, luate cu japca de bolşevici, pe vremea URSS, iar drepturile românilor de acolo nu au fost respectate niciodată, nici în perioada cât au fost comuniştii la putere, nici după declararea Independenţei Ucrai­nei, fie că statul a fost condus de fosta nomenclatură, fie de partidele democrate din coaliţia lui Viktor Iuscenko. Acum, mai mult decât oricând, românii de acolo au nevoie de protecţie, iar statul de unde se trag nu trebuie să rateze prilejul oferit de luptele de stradă pentru a le veni în ajutor. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Ce pretenţii putem avea de la nişte oameni politici care sunt urmaşii lui Ion Iliescu, cel care a renun­ţat la Basarabia când a semnat un tratat cu Gorbaciov, imediat după ce l-a executat pe Ceau­şescu şi a preluat conducerea României. Din fericire pentru noi, URSS s-a destrămat, iar tratatul parafat de Iliescu nu mai are nicio valoare.