Risipitorii de praf de stele

Astăzi sunt diametral opus, opac şi ciufut. Mă enervează până şi lumina aceea care ajunge prea târziu la mine; cine ştie pe unde-a umblat, nemernica, de când a plecat de-acasă. Uite cum arată: frumoasă, dar foarte muncită, obosită, de-abia mai stă rocvaivul pe ea. Noroc cu doctoriţa-poet Otilia Ţigănaş, căreia după o zi de muncă la pipăit bolnavi-bătrâni din satul parohiei sale, sau după naşterea unui verb literar vânat de fisc, îi curg, de-afară înlăuntru, ideile ca o sudoare de aur caratist. Îmi vine să dau cu piatra-n buna, să îndes înapoi în muguri florile de mai şi să cânt, alături de prietena mea, Otilia şi de amintirea lui Gheorghe Dinică, o jelanie despre risipitorii de praf de stele.
Nu pot să înţeleg nicidecum cum (scuzaţi cacofonia) unii politicieni îşi schimbă coloratura politică, coloratura ideatică sau coloratura umană, ajungând, după părerea mea un fel de arătare bipedă de coloratură, nicidecum o trestie gânditoare, cum spunea odată cineva, un tip de prin Lancrăm-Alba.
Sigur, în timpul vieţii unui om i se întâmplă multe, multe lucruri noi se învaţă, se perfecţionează cele vechi, atitudinea faţă de cei din jur se poate schimba. Ce-ţi place azi, mâine ţi se pare că-i desuet, eşti influenţat de oamenii din jur, de cultură, de educaţie. Nu e nimic denaturat să-ţi schimbi unele păreri despre lucruri, fiinţe sau chiar ideologii. Dar,ar trebui să fie, prin acumulare, prin selecţie, prin cunoaştere. Omul se transformă, atât fizic cât şi mental. Este celebră pilda aceea cu tânărul milanez care i-a pozat lui Leonardo da Vinci întâi pentru personajul Iisus Hristos, apoi, mai târziu, când s-a degradat fizic i-a pozat pentru personajul Iuda. Viaţa te schimbă vrând-nevrând. Dar şi tu însuţi poţi contribui la această schimbare. Te poţi automodela, te poţi finisa, poţi să-ţi construieşti un chip moral îmbunătăţit. Cu condiţia că trebuie să fii mereu tu însuţi, să-ţi perfecţionezi personalitatea, nu s-o modifici structural, din ADN. Poţi s-o faci, tu decizi, dar rezultatul obţinut nu mai seamănă cu tine, cei din jur te percep altfel, pentru ei devii alt om. Catârul este la bază măgar. Într-adevăr, are caracteristici de cal, dar nu mai este ce-a fost, este cu totul altceva. Nu este nici cal, nici măgar. Este fără identitate precisă. Dar nu vreau să devin redundant pe această idee.
În tinereţe am cunoscut un om, cu care m-am împrietenit. După revoluţie, acel om s-a orientat politic spre stânga, obţinând în cadrul partidului în care activa succese considerabile. Simpatic, citit, prietenos, capabil, prietenul meu a ajuns în cele mai înalte ranguri în partidul său, precum şi în instituţiile statului din judeţul nostru.Este un om de stânga structural, prin educaţie. De o vreme s-a retras din politică. Asta a fost opţiunea lui. Ei, bine, acum câteva zile aflu cu stupoare că amicul meu s-a înrolat cu surle şi trâmbiţe într-un partid diametral opus, de dreapta. Unde l-au pus şef. Mă uimeşte acest gest al lui, mă întristează şi îmi dă două palme peste ceea ce ştiam eu despre oamenii adevăraţi. Oricum, din cauza acestui gest al lui am hotărât să urăsc florile, preţ de un weekend.
Sunt trist, aş îndesa înapoi în muguri florile de mai şi aş fredona împreună cu doctoriţa-poet Otilia Ţigănaş o jelanie despre risipitorii de praf de stele, în amintirea cetăţeanului Universului, Gheorghe Dinică, rămas pentru veşnicie OM.