Tamara Buciuceanu şi o presă de doi bani

„Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască“, spune despre marea actriţă, Horaţiu Mălăele.
Tamara Buciuceanu s-a născut acum 85 de ani în Tighina-Republica Moldova. Ea s-a făcut actriţă şi s-a căsătorit cu medicul Alexandru Botez (era să spun doctor, dar doctori sunt de tot felul), iar sora ei, mezzosoprana Iulia Buciuceanu s-a căsătorit cu marele actor român George Constantin. Carevasăzică, actorul Mihai Constantin, fiul lui George Constantin îi este nepot Tamarei Buciuceanu. Toţi trei foarte talentaţi, fără ei nu s-ar putea scrie o istorie a teatrului şi filmului românesc pe ultima jumătate de veac.
În întreaga ei activitate desfăşurată în teatru, filme, tv, spectacole de varietăţi Tamara Buciuceanu a primit nu mai puţin de 21 premii naţionale. A bătut cu pasul, cu trenul, cu vaporul sau cu avionul toate continentele lumii, făcând cunoscut Mapamondului genialitatea lui Caragiale, Sorescu, Alecsandri, Muşatescu şi a altor geniali români. Cu palmele care au aplaudat-o s-ar putea înconjura pământul de mai multe ori, mai rămânând şi pentru un tur-retur Pământ-Lună (unde cu siguranţă ar fi jucat teatru dacă Luna ar fi fost populată).
Tamara Buciuceanu este un artist-cetăţean care a făcut ca România să fie recunoscută chiar şi acolo unde niştre trepăduşi-politicieni sunt cunoscuţi doar prin piscinele elegante unde-şi bronzează epiderma şi prin barurile unde-şi râgâie whiskiul.
Jumătatea a doua a anului trecut şi începutul acestui an aproape toată presa românească – cotidiane, tabloide hebdomadare, radio-tv plus cele de integrame, de rebus şi de enigmistică – s-a preocupat de pregătirea de nuntă, de nuntă, apoi de divorţ a marii vedete Bianca Drăguşanu. Gazetarii se întreceau între ei care mai de care să măsoare cu cât şi-a umflat diva Bianca Drăguşanu buzele, ţâţele şi bucile ca să arate mişto. Şi ce desuuri va purta fufa la nuntă. Şi ce invitaţi are. Şi cât costă meniul. Şi cât de prost este Victor, mirele etc. etc. etc. Apoi, după o scurtă pauză, timp în care Bianca Drăguşanu s-a plictisit de căsătorie, presa a luat-o de la capăt. Ce-a zis Victor despre ea, ce căuta vedeta la Paris cu nu-ş-ce Prinţ, bla, bla, bla. Intervievată tot timpul, Bianca Drăguşanu îşi explica drama personală, legată de căutarea perfecţiunii la bărbaţi, perfecţiune pe care o mai caută încă că bărbaţi e mulţi.
Între timp, Tamara Buciuceanu îşi vedea mai departe de activitatea ei artistică, fără să fie monitorizată de presă. Presă pe care n-o interesa cultura, teatrul, filmul.
Apoi, în tăcere, fără prezenţa ziarelor, fără tam-tam mediatic, Tamara Buciuceanu a fost premiată de Academia Română pentru „întreaga creaţie teatrală şi cinematografică“. Repet: Tamara Buciuceanu-Botez a fost premiată de Academia Română pentru activitatea ei artistică! Presa, mucles. Era ocupată cu Bianca Drăguşanu, diva care vace ravagii printre ziariştii îndrăgostiţi de silicoanele ei din buze, ţâţe şi fese.
Premiata Academiei Române a spus celor ce-au fost prezenţi: „E greu la deal, e foarte greu, dar atâta timp cât trăim trebuie să fim nemuritori!“
Doamnă Tamara Buciuceanu, mi-e jenă! În numele celor care se cred ziarişti şi sunt, îmi cer scuze pentru că nu v-am respectat suficient! Cei care se cred ziarişti şi nu sunt, nu mă interesează. Sunt doar nişte entităţi care-şi pun semnătura sub un text.