Ei şi noi

Conducerea Cartel Alfa a decis să recomande, în primul rând sindicaliştilor, dar şi restul cetăţenilor cu drept de vot, să boicoteze alegerile europarlamentare de luna acesta. Motivul? Membrilor confederaţiei li s-a făcut lehamite de minciunile clasei politice. De altfel, pe an ce trece, prezenţa la urne scade, semn că această lehamite a început să fie simţită mai de mult de români. Orice ar face sau ar zice politicienii, oamenii îşi dau seama că atunci când se pune problema luării unor decizii, interesele electoratului contează prea puţin, cele care primează fiind interesele de partid, de grup sau de familie politică, darcă ne gândim la Parlamentul European. Aşa a apărut şi conceptul de austeritate, după venirea crizei, adică mai pe româneşte, s-a acţionat după principiul „ori învingem, ori muriţi”.
Cu toate că încă mai există şi politicieni cinstiţi, aceştia sunt prea puţini, aşa că asistăm la o rupere în două a societăţii. Pe de o parte ei, cei care îşi fac legi menite să-i protejeze şi să le apere interesele. Pe de altă parte noi, oamenii de rând, care suntem consideraţi importanţi doar atunci când suntem chemaţi la urne sau atunci când ni se cere să ne plătim dările. Dacă în ceea ce priveşte participarea la vot, românii dau încet-încet câte un semnal că nu sunt mulţumiţi de modul în care este administrată ţara, adevărată problemă va apărea când se va decide cineva să organizeze o grevă fiscală, iar oamenii nu le vor mai da bani de cheltuială politicienilor, adică nu-şi vor mai plăti taxele şi impozitele. Cred că doar atunci, aleşii noştri vor realiza ruptura produsă, pentru că în ceea ce-i priveşte, toate lucrurile sunt privite din perspectiva buzunarului. Nu contează că oamenii disperaţi, fie că sunt revoluţionari, fie că sunt foşti militari, fie că sunt poştaşi, poliţişti sau funcţionari, ies în stradă. Împotriva lor sunt trimise forţele de ordine şi totul se rezolvă. Nu contează că reprezentanţii unor categorii profesionale intră în greva foamei. În cel mai rău caz, guvernanţii vor scăpa de câţiva adversari. De asemenea, nu contează prea mult că lumea nu mai merge la vot. Există şi în acest caz o soluţie. Se vor vota ei între ei. Fără bani la buget, vor rămâne însă fără aer, firmele de casă nu vor mai putea fi recompensate şi astfel patronii nu vor mai fi atenţi cu cine trebuie, atunci când va fi cazul şi astfel va dispărea chiar raţiunea de a fi a omului politic de tip dâmboviţean.