Mircea M. Ionescu: Arad, acum 35 de ani… „Atâtea clipe de fericire alături de minunata Bătrâna Doamnă”

…13 mai 2014. Am înnoptat la Rzeszow, în Polonia, unde, joia trecuta, cea mai jucată piesă a mea, „Pușlamaua de la etajul 13”, produs în Festivalul de aici. S-a jucat, duminică 11 mai, și în Festivalul „Păpuși pe râul Neman”, la Grodno, frumos oraș din Belarus. Este un fel de a spune „s-a jucat”! După ce ne-au făcut vameșii la intrarea în Belarus arătam ca niște strigoi, iar Teatrul Dramatic și de Păpuși Silistra ar trebui să primească “Premiul de Sacrificiu” pentru că actorii au tras de ei și n-au lăsat cu ochii în întuneric o sală arhiplină! Au jucat din dragoste și respect pentru teatru, pentru condiția de Actor! Marea performanță a fost că au prezentat „Pușlamaua de la etajul 13”, cu subtitrare în limba rusă, că au rezistat, așa, rupți, cum erau după 17 ore și jumătate (dintre care 7 ore și 30 de minute în vamă!?!) petrecute în microbuz, nemâncați,anchilozați, cu crampe musculare. N-au avut strălucirea de la Galați, din toamna trecută (unde au câștigat patru Premii la Festivalul „Gulliver”), nici măcar cea de la Rzeszow, dar au fost scăldați de aplauze. Toate mizeriile oferite de cei care nu au auzit de magia Teatrului au trecut în istorie…
…În câteva minute, părăsim hotelul din Rzeszow, unde am stat și îna­inte de a juca aici. La ora aceasta trebuia să alergăm spre Craiova, ca eu să o iau spre Giurgiu, pentru premiera de vineri, a lui Horia Gârbea („Divorț în direct”), iar trupa bulgară spre Festivalul de la Blagoevgrad, unde va prezenta joi „Pușlamaua”. Plecăm odihniți, în sfârșit, după o noapte plină de somn. Vom încerca să ajungem cât mai departe în cele 9 ore cât îi sunt permise șoferului să conducă, incluzând și o pauză de 45 de minute. Destinul face să trecem și prin Arad. De ce Destinul?
… 13 mai 1979. Arad. Teatrul de Stat, pe atunci. Atunci, am debutat ca dramaturg. Cu piesa „Centrul înaintaș s-a născut la miezul nopții”. O premieră pentru care m-am (z)bătut până în ceasul al… 13-lea cu oficialitățile de atunci ale Aradului, orașul meu de suflet, unde trăisem atâtea clipe de fericire alături de minunata (viață!) „Bătrâna Doamnă“ – UTA. Dacă vom înnopta la Arad, îi voi chema pe Dan Antoci și Doru Nica, prieteni pe viață, să ciocnim un pahar cu vin roșu de Miniș pentru cei… 35 de ani trecuți de la Premieră! Mulțumesc, și acum, minunat Arad!
… Astăzi, 13 mai, este ziua de naștere a minunatei mere surioare Mona! Arc de Lumină și Fericire, scumpă Mona! Azi, 13 mai, este și ziua mea de naștere ca dramaturg! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu, pentru atâtea bucurii date (și) în teatru. Și mai oferă-mi clipe de viață, fie și precum cele trăite în Aventura din care mă întorc acum spre casă, dulce casă…
Mircea M. Ionescu (facebook)