Deşi în ultimii ani a reuşit să dezamăgească pe foarte multă lume în calitate de preşedinte al PNL şi preşedinte interimar al României, Crin Antonescu a luat, zile trecute, o decizie menită să-l propulseze în rândul liderilor de categoria grea. După ce a renunţat într-o primă fază la funcţia de preşedinte al partidului, păstrându-şi însă calitatea de preşedinte interimar, în cele din urmă a părăsit şi această poziţie, renunţând, în acelaşi timp şi la candidatura pentru prezidenţiale. La prima vedere, din punct de vedere politic este un om mort, renunţând la puterea pe care o avea în cadrul partidului, pe care l-a condus, timp de cinci ani, cu o mână de fier. Din punctul meu de vedere abia acum a devenit un politician de top. Pentru că a ştiut să se retragă la timp, gândindu-se în primul rând la interesul partidului său, nu doar la propriul interes. Dacă stau bine să mă gândesc, în istoria recentă a PNL doar Mircea Ionescu Quintus şi Valeriu Stoica au avut tăria să facă un asemenea pas, şi în ambele cazuri partidul a avut numai de câştigat.
Antonescu s-a dat la o parte atât pentru a uşura procesul de fuziune cu PDL-ul, ceea ce reprezintă un prim pas extrem de important în unificarea dreptei româneşti, cât şi pentru a-i lăsa cale liberă lui Klaus Iohannis, care şi-a manifestat disponibilitatea pentru a candida la funcţia supremă în stat. Şi după cum el însuşi a spus-o, are „şanse rezonabile” să fie ales. Dacă ar fi să analizăm punctele sale tari, este fără îndoială că Iohannis a fost un primar bun, sibienii apreciindu-l pentru modul în care a condus destinele oraşului, este un om echilibrat, foarte reţinut în declaraţii, spre deosebire de politicienii de duzină de la Bucureşti şi etnic german fiind, are un atuu în plus în relaţia cu cancelarul Angela Merkel, care este conducătorul de facto al Uniunii Europene. Faptul că este neamţ ar putea reprezenta şi unul dintre punctele slabe ale primarului Sibiului, pentru că nu ştiu dacă electoratul din România este suficient de matur încât să voteze un candidat de o altă etnie. La capitolul minusuri s-ar mai putea contabiliza şi disputele sale cu Agenţia Naţională de Integritate şi câteva afaceri controversate de care a fost acuzat în momentul în care se pregătea să devină premier, în urmă cu câţiva ani, scandaluri care ar putea să fie repuse pe tapet şi acum, de „prieteni”, dacă va fi cazul. Una peste alta, aş putea spune că şi Iohannis este un politician de categoria grea, cu atât mai mult cu cât ne gândim că a fost prima persoană de la vârful PNL care a renuţat la funcţie, după rezultatele sub aşteptări de la europarlamentare.
