suslakDeși are doar 21 de ani, Adrian Suslak poate fi considerat printre cei mai rodați jucători ai UTA-ei. Fotbalistul de bandă stânga are la activ meciuri la nivelul ligii secunde, dar mai ales în Liga a III-a, de acolo de unde – de fapt – a și sosit în „alb-roșu” în iarnă. Crescut de Atletico, „Susi” nu mai vrea să se despartă de tricoul „Bătrânei Doamne” și se vede evoluând în Calea Aurel Vlaicu și în sezoanele următoare.
– Adi, ați primit medaliile de campioni, însă cred că ați avut ceva emoții mai ales după remiza de la Pecica.
–  Am fost mult timp urmăritorii celor de la Pecica, dar am știut că mai repede sau mai târziu îi vom ajunge. Exista, totuși, o diferență clară de valoare în favoarea noastră.
– Într-adevăr, impresia este că nu prea faceți parte din peisajul Ligii a IV-a.
–  Cel puțin eu știam că atunci când vin în Liga a IV-a nu o să rămân aici prea mult timp. Iar asta este valabil și pentru colegii mei. Ca valoare indivi­duală, merităm cu toții să jucăm mai sus. S-a văzut asta în rezultate și chiar diferențele de scor la care am câștigat majoritatea meciurilor. Cel puțin de când am venit eu la echipă nu s-a pierdut niciun meci, fie el amical sau oficial.
– Unde crezi că ar fi fost locul acestei echipe?
– Cel puțin un eșalon mai sus. Fiindcă până în iarnă am evoluat la Ineu, cunosc nivelul Ligii III-a și spun cu toată convingerea că UTA de azi se bătea în play-off pentru promovarea în eșalonul secund.
– Totuși, pentru voi urmează barajul de promovare din Liga a IV-a. Crezi că veți avea probleme pe 21 iunie?
– Chiar vorbeam cu colegii mei că nu ne e frică de nicio echipă. S-a întâmplat să fie Retezatul Hațeg, o vom trata la modul cât mai serios, dar nu avem voie să-i lăsam deloc inițiativa.
–  Până la urmă, unde crezi că poate ajunge acest club?
– Perspectivele sunt frumoase, eu cred că în doi-trei ani se poate ajunge chiar în Liga 1. Ar fi bine ca la această ascensiune să contribuie cât mai mulți dintre fotbaliștii care apără azi culorile echipei, dar asta depinde de fiecare în parte, de felul cum lucrează la antrenamente și cum se exprimă la me­ciurile oficiale.
–  Consideri că ai un mic atu, atâta timp cât ai mai fost antrenat de Roland Nagy și înainte de această aventură?
–  E antrenorul care m-a debutat în Liga a II-a, mă bucur că a avut tot timpul și are și acum încredere în mine. Sper să nu-l dezamăgesc niciodată și să contribui la rezultatele bune ale echipei mele.
– Cred că postul de fundaș stânga este printre cele mai disputate din echipă…
– Se poate spune și așa. Richard Filaret e un concurent redutabil pentru mine, a evoluat și el mai sus, suntem de valori apropiate. Joacă cine este mai în formă, nimeni nu se supără.
– Cât de importantă este susținerea galeriei?
– Eu am mai avut parte de căldura și susținerea acestor suporteri, e unul dintre motivele ce m-a determinat să nu mă gândesc de două ori până să semnez aici. Cunoscând și situația clubului din Liga a II-a, simțeam că fanii vor veni alături de noi și ne vor ajuta să câștigăm cât mai multe meciuri. Datorită lor, parcă jucăm acasă pe orice teren, mereu sunt în tribune pentru noi. Iar susținerea lor e foarte importantă în special pentru jucătorii mai tineri și suntem destui în această echipă.

Recomandările redacției