Un popor întreg asistă de cîteva zile la un spectacol grotesc izbucnit la vîrful clicii politice autohtone şi generat de priponirea preventivă a lui Mircea Băsescu. Aş spune că spectacolu-i circ în toată regula, însă nu spun; nu-mi stă-n caracter să insult şi să jignesc oameni admirabili şi truditori pînă la sudoare aşa cum sînt artiştii de circ.
Hoarda care ţine viu spectacolul cere cu vehemenţă demisia sau demiterea preşedintelui României din cauză că fratele său s-a apucat de mînării şi de măgării cot la cot cu mardeiaşi de calibru, în favoarea acestora şi contra purcoaie de bani.
Ce este de-a dreptul revoltător este reacţia lui Victor Ponta, prim-ministru al guvernului, şef de partid, deputat în Parlament (deci făcător de legi), jurist de formaţie (deci se presupune că-i cunoscător de legi şi de principii de drept din greu), ba chiar doftor în drept dacă ne luăm după diploma prin care i s-a conferit titlul academic. Că ori habar n-are de principii de drept, ori are habar, însă are interese care trec dincolo de principii, o dovedeşte gargara politică pe care-o exhibă fără pic de ruşine cerînd din rărunchi demisia lui Traian Băsescu pentru că frate-său „prăşeşte” pe dinafara legii.
Vajnicul procuror şef de partid şi de guvern ori a uitat, ori n-a ştiut vreodată, că nimeni n-are dreptul să ceară cuiva să plătească măgăriile altcuiva, fie acel altcineva mamă, tată, frate, soră, nevastă sau copil. Ăsta-i principiul, adică şi capul, şi-ncepătura dreptului. Procurorul ajuns prim-ministru printr-o regretabilă eroare a soartei (a soartei sale personale şi-a soartei poporului român, din păcate), cere cu vehemenţă demisia preşedintelui nevinovat de ticăloşiile fratelui pus la beci (nevinovat măcar deocamdată, măcar pînă la proba contrarie), dar a refuzat el însuşi să-şi dea demisia cînd i s-a probat negru pe alb c-a furat de-a stins din scrierile altora pentru-a-şi închega amărîta de lucrare-n baza căreia i s-a conferit un titlu academic.
Nici ceilalţi colegi de cohortă ai premierului-ciupitor de fragmente nu se lasă mai prejos şi calcă-n picioare toate normele de bun simţ cerînd demisia Traianului nu fiindcă-i vinovat, ci numai şi numai fiidcă-i fratele fratelui său.
N-am nici cea mai mică umbră de stimă pentru Traian Băsescu (cu frate tîlhar sau fără), dar îi cer preşedintelui să nu-şi dea demisia dacă ştie că n-are musca fratelui şi pe cea a Mondialului pe căciulă; aşa e drept. Dacă preşedintele-şi dă demisia, admite că-i în cîrdăşie cu fratele pungaş şi cu Mondialu’ mardeiaş, iar ăsta-i caz de puşcărie fără discuţie, deci procurorii să se autosesizeze şi să-l pună pe Traian lîngă Mircea, ca să-şi ţină de urît şi să-şi spună bancuri seci cu romi roditori.
Tot atîta stimă am pentru Victor Ponta (cu sau fără plagiat), cît pentru fratele prezident al fratelui pus la beci. Echidistant fiind din principiu şi prin educare, îi cer şi premierului-deputat-felcer în drept să-şi dea demisia din toate funcţiile din cauza furtului intelectual dovedit, pe care toată lumea-l vede, numai el şi gaşca-nconjurătoare nu-l admit nici dacă Dumnezeu însuşi s-ar scoborî pre Pămînt ca să depună mărturie împotrivă-i.
Se-aude, felcere? Out!
