metskas-utaPoți să joci zece ani și ceva la UTA, numai în Divizia A. Poți să fii unul dintre ei, începând de la Petschovsky și terminând toți giganții din ultima mare echipă campioană a Aradului. Poți să ai în spate o viață incredibilă, să fi trecut peste un război civil. Poți să fii mereu un reper alb-roșu.
Nimic din toate astea nu vor conta, nici că te-au aplaudat stadioane întregi de atâtea ori, că le-ai dat goluri lui Dinamo sau Steaua, chiar nimic n-are importanță atunci când un oarecare – arădean, de-al tău, va da verdictul că l-ai blocat cu mașina. Deși n-ai făcut-o. Și te strânge pur și simplu de gât. I s-a întâmplat acum trei zile, lângă un restaurant arădean, lui Christos Metskas.
Acum câțiva ani, regretatul antrenor Alexandru Dan trăia o seară frumoasă alături de clubul Atletico Arad. Cel care și-a legat viața de fotbalul „tânăr” al Aradului fusese distins la o Gală organizată de galben-negri, iar când s-a întors acasă, a fost lovit și jefuit în fața blocului în care locuia.
Doar două episoade urâte. Mai sunt atâtea altele, la fel de triste, cu eroi ai sportului puși în situații ce te lasă fără cuvinte. Cel puțin pagina de sport a Glasului Aradului nu-și pro­pune să dea lecții de comportament. Pentru restul întâmplărilor, există opțiuni suficiente. Dar câteodată devine pur și simplu revoltătoare constatarea hâdelor transformări din viața Aradului, orașul liniștit de mai demult. Și dacă Christos Metskas nu ar fi fost un fotbalist important al Aradului, și chiar dacă și-ar fi parcat mașina greșit, tot n-ar fi trebuit luat de gât, sub nicio formă, la cei 79 de ani ai săi, de un ins care nu merită vreo atenție.

Recomandările redacției