Pomul copt şi omul bun

Una din cele mai frumoase şi mai mişcătoare vorbe româneşti, care mai poate fi auzită în sate, este „vino să te omenesc“ sau „am fost omenit“. În înţeles imediat „a omeni“ pe cineva înseamnă a primi pe cineva în casă şi a-i dărui o bucată de pâine, un pahar de apă, o vorbă bună sau toate la un loc. Iar „a fi omenit“ înseamnă a primi cele amintite înainte. Dincolo de frumuseţea exprimării, dincolo de ilustrarea celei mai autentice trăsături româneşti, cea care leagă demnitatea de modestie şi modestia de eleganţă, „a omeni“ înseamnă o profundă, absolută înţelegere a rostului de a fi într-o trăire ortodoxă cutremurătoare.
Cele de mai sus sunt cuvinte adevărate, spuse de scriitorul român trăitor în SUA, Alexandru Nemoianu în eseul intitulat „Despre omenie“. Sunt cuvinte, în afară de adevărate, şi foarte frumoase, căci ele provin din sufletul poporului român, despre care acelaşi Alexandru Nemoianu ne spune că: Românii sunt un popor nu vechi, ci străvechi, cu o identitate şi înţelegere de sine care trece de vremea istorică şi ne duce „la început“.
Aşadar haideţi, cititori ai mei, să vorbim niţel despre omenie, dar nu aşa, în van, utopic, ci cu materialul pe masă, la concretul prezent al acestei triste Românii.
Mai acum câteva numere de „AGORA“ i-am plesnit câteva palme simbolice unui talentat pamfletar, dar cu un caracter infect, pe numele lui de publicist Radu Banciu. Acesta, în repetate rânduri, a bălăcărit şi a mânjit cu fecalele care-i ieşeau pe gură mari valori ale culturii şi sportului românesc cum ar fi: Draga Olteanu Matei, Alexandru Arşinel, Simona Halep, Gică Popescu, Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci ş.a. Credeţi că a făcut asta din convingerea că persoanele amintite ar fi nişte nulităţi? Nuuu! Ipochimenul a făct acest gest doar pentru faptul că toate aceste personalităţi româneşti au fost lăudate la postul de televiziune rival. Halal caracter ai bre, Radu Banciu, păcat de talentul tău de pamfletar pe care-l risipeşti degeaba, gudurându-te şi lingând bălos mâna stăpânului.
Am să evoc în rândurile următoare două personaje bălăcărite de Radu Banciu. Primul personaj este Simona Halep, una din sportivele care fac cinste României. Sportivă care a juns pe locul trei din lume în urma unor eforturi personale şi familiale ieşite din comun. În anul 2009 Simona Halep era pe locul 210 în topul celor mai bune tenismene din lume. Banii câştigaţi nu îi ajungeau să se întreţină singură. Tatăl ei a vândut în 2010 fabrica de lapte, în speranţa că Simona va ajunge pe locul 50 şi va câştiga singură bani. Nu a fost să fie cum spera, aşa că tatăl Simonei a fost nevoit ca în anul 2012 să se împrumute cu 500.000 de euro ca fiica lui să poată continua.
Banii i-a primit de la o persoană foarte cunoscută în România şi în lume, persoană care nu i-a cerut dobândă pentru suma împrumutată. Condiţia pusă de această persoană era ca dacă Simona Halep va ajunge în următorii trei ani în top 20 mondial să primească suma dublu. Au trecut doar doi ani şi Simona Halep a ajuns locul 3 mondial şi obţine câştiguri de milioane de euro din tenis. Acea persoană a pariat pe ascensiunea Simonei Halep. Şi a câştigat. Dar, dincolo de faptul că a avut încredere în destinul Simonei Halep, acea persoană a dat dovadă de o mare Omenie, ajutând o tânără să se realizeze. Acea persoană este un adevărat Om. Fapt dovedit de viaţa şi cariera ei impecabilă: se numeşte Gheorghe Hagi, al doilea personaj bălăcărit.
Extinzând vorbele lui Alexandru Nemoianu putem spune că marele Hagi a omenit-o pe Simona Halep: pomul copt şi omul bun.