Şansele noului PNL

Noul partid rezultat în  urma fuziunii democraţilor cu liberalii se va numi Partidul Naţional Liberal. Vorbim despre o concesie înţeleaptă a negociatorilor Partidului Democrat-Liberal – printre care s-a numărat şi primarul Aradului, Gheorghe Falcă – care au înţeles să renunţe la numele propriei lor formaţiuni politice în favoarea mult mai istoricei denumiri a partidului liberalilor români. Procedând aşa, noua construcţie politică se va putea revendica de la făuritorii statului naţional român modern, atârnându-şi pe pereţii sediului din Modrogan icoanele înţelepţilor patriei de la 1866, 1877, 1913 sau 1918. Pentru comparaţie, imaginaţi-vă ce greu le-ar veni social-democraţilor români să pavoazeze Kiseleff-ul cu tablourile lui Lenin, I.C. Frimu sau Vasile Roaită… Revenind la Partidul Naţional Liberal, această nouă construcţie politică va avea toate şansele să domine dreapta politică românească în următorii ani. Numai că, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesară adoptarea câtorva măsuri absolut necesare. Prima măsură, care ar trebui luată încă din capul locului, ţine de adoptarea normelor impuse de codul etic propus de către Monica Macovei: îndepărtarea din partid a tuturor celor corupţi sau compromişi, care ar putea afecta imaginea partidului. Tot pentru comparaţie, socialiştii români trag şi acum după ei refuzul de a-i lustra pe politrucii lui Ceauşescu imediat după 1989, fapt care îi determină pe omologii lor vest-europeni să-i privească şi astăzi cu suspiciune şi să-i bănuiască de legături vinovate cu Moscova. Cea de-a doua măsură necesară ţine de repararea unei tradiţii istorice. Dacă Partidul Naţional Liberal a fost cât se poate de bine reprezentat în Vechiul Regat, partidul istoric al românilor transilvăneni s-a numit, iniţial, Partidul Naţional Român, transformat după fuziunea interbelică cu ţărăniştii lui Mihalache în Partidul Naţional Ţărănesc. Chiar dacă, după 2000, acest partid s-a afundat în istorie mai mult decât s-ar fi cuvenit, printr-o extensie creştină a programului politic propus de către noul Partid Naţional Liberal s-ar mai repara câteva dintre tarele trecutului, iar tablourile lui Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu ar întregi în chip fericit galeria dreptei din palatul Modrogan. Şi tot în sarcina noului Partid Naţional Liberal rămâne şi revizuirea atitudinii faţă de Casa Regală a României, o instituţie aflată absolut la îndemână şi care ne-ar putea deschide multe dintre  porţile puterilor europene.