Drama doborîrii avionului malaezian care zbura pe deasupra Ucrainei cu o săptămînă în urmă nu trebuia să se-ntîmple pentru nimic în lume. Dacă totuşi s-a-ntîmplat, drama trebuia să rămînă doar dramă şi să devină motiv de reflecţii, de atitudini şi de acţiuni care să blocheze orice întîmplare asemănătoare-n viitor.
N-a fost să fie aşa; demonii dihoniei au declanşat uraganul minciunilor de toate felurile, din toate părţile, fiecare minţind cît mai credibil spre-a-i ieşi pasienţele. Un singur adevăr, unicul care-ar trebui să intereseze pe toată lumea, se tace cu desăvîrşire sau se aminteşte-n treacăt, ca proptea pentru minciuna proprie: 298 de vieţi au fost curmate şi alte sute de vieţi răvăşite iremediabil.
America a sărit în sus mai dihai decît sărea ucraineanul Serghei Bubka cu prăjina, şi-a urlat că are dovezi că Rusia e implicată-n dramă prin furnizarea către rebelii ruşi din estul Ucrainei a rachetei cu care-a fost dat de pămînt Boeingul – dar singurele probe puse pe masa gîlcevii au fost… vorbe goale. Mă rog, e-n firea şi-n practica americanilor să probeze cu vorbe alte vorbe: nu ei făceau spume la guri spunînd că aveau probe că Irakul colcăie de arme de distrugere-n masă? Nu ei au intrat în Irak să caute armele alea şi-au culcat ţara la pămînt de n-o să-şi mai revină nici în jumătate de mileniu? Şi nu-i petrolul singura armă de distrugere-n masă pe care-au găsit-o-n nisipurile Mesopotamiei? Nu americanii au intrat în Serbia şi-au hăcuit-o rupîndu-i tocmai inima, Kosovo, ca să facă acolo un stat independent fiindcă aşa voiau kosovarii? O, mincinoasă Americă, eu demult nu-ţi mai înghit gogoşile!
Rusia nu s-a lăsat mai prejos, şi-a ieşit la contraatac cu „niet” în braţe pe post de scut impenetrabil: niet rachete, niet implicare, niet responsabilitate. O fi trăgînd Rusia nădejdi că sîntem uituci, şi poate că uităm (doar sîntem oameni), însă ne-aducem aminte, chiar dacă uităm, că şi-a antrenat muşchii în Afganistan 9 ani bătuţi pe muchie, că şi-a plimbat tancurile prin Praga-n 1968, că mai înainte, în 1956, a zdrobit Budapesta cu tunurile şi cu blindatele, şi că-n spatele acestor manifestări existau ca probe… vorbe goale rîgîite de burţi pline la urechile unor înfometaţi. Maică Rusie, cum îţi urăsc minciunile la fel de intens precum îţi iubesc scriitorii, muzicienii, pictorii, balerinii, cosmonauţii şi sportivii!
Lumea asta şi-a ieşit minţi, civilizaţia umană scîrţîie din toate balamalele, planeta pute tot mai intens a praf de puşcă; se fac eforturi extraordinare pentru a aplana conflicte care s-au declanşat „din interese majore”, respectiv „din raţiuni de stat”, adică din cauză de bani şi de putere, şi se fac în acelaşi timp eforturi inimaginabile de-a menţine focarele de conflict spre-a se atinge interesele amintite. Pentru asta, pentru bani şi pentru putere, se minte-n draci la cele mai înalte nivele şi se moare absurd la sol, în aer, pe mare şi-n mare. De murit murim noi, ascultătorii de minciuni, de trăit bine trăiesc ei, însăilătorii de baliverne.
Oare cît i-o mai răbda şi ne-o mai răbda Pămîntul?
