Neocomunismul

Dintre toate ţările foste comuniste, doar la noi a fost necesară intervenţia serviciilor secrete străine pentru a declanşa revolta maselor populare împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Numai că, imediat după marele păcat naţional săvârşit prin uciderea cuplului ceauşist tocmai de marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos – şi încă mai facem paradă nemaipomenită de „vocaţia” noastră creştină – am început să ne dumirim de faptul că revolta populară fusese îndreptată doar împotriva cuplului şi camarilei ceauşiste, nu şi împotriva comunismului în sine. La noi nu se întâmplau lucrurile ca la cehi sau la polonezi, bunăoară, iar Ion Iliescu declara în faţa poporului că „Ceauşescu şi ai lui doar au mânjit nobilele idealuri ale comunismului”. Încurajaţi de către neocomuniştii căţăraţi la putere, minerii de pe Valea Jiului au luat cu asalt de vreo câteva ori capitala ţării, până ce au reuşit să stingă toată mişcarea de dreapta care începuse a se înfiripa în România, deopotrivă cu revitalizarea tradiţiei noastre monarhice. Mai apoi FPS-urile şi FPP-urile au distrus din temelii întreprinderile naţionale, după care politizarea ministerelor şi „descentralizatelor” a ridicat corupţia la un nivel despre care vorbesc şi se îngrijorează toate cancelariile euro-atlantice. Societatea civilă românească, aflată şi ea în formare îmediat după 1990, a fost lichidată prin două mijloace: Vatra Românească a fost obligată să se prostitueze pe lângă PUNR şi PRM, în vreme ce Alianţa Civică a fost sedusă de către Nicolae Manolescu şi abandonată, mai apoi, în braţele PAC. Presa, sărmana, a încăput şi ea pe mâna politicienilor, iar măciuca ideologică de dinaintea lui 1989 a fost înlocuită cu linşajul mediatic contemporan. Marea Insulă a Brăilei nu s-a împărţit la oameni, după cum nu s-au împărţit nici marile IAS-uri sau staţiuni de cercetare. Toate acestea sunt la locul lor şi sunt „exploatate” – iată o nouă dimensiune semantică a termenului – de către potentaţii zilei. De ce le este ruşine să-şi întabuleze averile şi să se declare moşieri? Pentru că rostul neocomunismului nu este acela de a împărţi şi da la popor – vă mai amintiţi de colectivizarea din 1962? – ci de a concentra terenurile şi de a „boieri” în numele poporului. Nu capitaliştii sug sângele poporului, ci clica neocomunistă pe care n-am scos-o din istorie în 1990. Iar ideologia ei, antieuropeană şi antiatlantică, devine tot mai vocală…