Dacă natura ar putea cânta, atunci vocea ei ar suna ca un cântec de nai interpretat de cel mai mare naist român: Gheorghe Zamfir. Ascultându-i muzica, prin faţă îţi trec câmpuri de flori sălbatice, dealuri acoperite de păduri verzi şi ciocârlii nemuritoare, ale căror cântec de jale va rămâne mereu emblema muzicii clasice româneşti. Eşti trezit din reverie însă de aplauze asurzitoare care parcă fac pământul să se cutremure, şi realizezi că nu te afli în mijlocul naturii, ci în curtea Teatrului de Vară Ethos din Arad.
Arădenii nu şi-au dezminţit nici de data aceasta preferinţa pentru artă şi frumos, umplând încă o dată curtea Centrului Judeţean Cultural (CJC) Arad. Au venit să vadă omul care a adus o întreagă lume la lacrimi prin doinele sale; omul care a schimbat firea muzicii religioase catolice atunci când i-a făcut cunoştinţă cu naiul şi a transformat acest „instrument de ciobani şi mioare într-un instrument de rugă.” Gheorghe Zamfir este dovada vie că muzica nu are limite, nici graniţe şi pentru asta merită toate laudele care i s-au adus miercuri seara, atunci când a urcat pe scena arădeană. „Nu puţine sunt emoţiile unui muritor de rând atunci când trebuie să vorbească despre un luceafăr nemuritor. Gheorghe Zamfir este singurul artist european cu două discuri de aur în Statele Unite.” Aşa a fost introdus maestrul înaintea începerii spectacolului.
Publicului i-a luat cel mult 10 secunde să intre în atmosfera muzicii populare, semn că Gheorghe Zamfir şi orchestra sa au fost şi vor fi mereu bineveniţi în Arad. Concertul a fost unul aniversar, pentru a sărbători 50 de ani de activitate ai artistului. Potrivit ocaziei, acesta a depănat amintiri printre cântece şi i-a omagiat, prin cuvinte, pe toţi membrii orchestrei care au străbătut lumea cu el de-alungul vremii.
Sunetul naiului a fost când subtil, când sfredelitor, dar întotdeauna plăcut şi niciodată în umbra celorlate instrumente. Arădenii au auzit cântece populare, doine transformate în rugăciuni, cum este „Doina Oltului”, versiuni populare şi incredibile prin trasnformarea suferită, ale unor piese îndrăgite de întreg globul, cum este „My Heart Will Go On” şi bineînţeles, „Ciocârlia.” Înainte de a o lăsa să zboare în toată splendoarea sa în faţa spectatorilor arădeni, Gheorghe Zamfir a ţinut să-i menţioneze legenda puţin cunoscută de românii de azi. „Ciocârlia nu este un cântec amuzant în care imităm glasurile unor animale. Este o poveste tristă. Era odată o fată cu părul blond care s-a îndrăgostit de Soare. Şi pentru că era singurul copil, mama sa i-a spus că dacă o va părăsi, ea o va blestema să se transforme în ciocârlie. Va zbura mereu între Cer şi Pământ neputând niciodată să atingă Soarele,” a spus acesta.
Muzica adusă de Gheorghe Zamfir miercuri seara a fost muzică bună, de o calitate ireproşabilă, a cărei valoare nu poate fi contestată de nimeni, indiferent de preferinţele muzicale. Artistul însuşi este o valoarea a culturii româneşti a cărui sunet de nai va dăinui mereu în istorie.
Daiana Dămăcuş
