caramitruApreciatul actor Ion Caramitru va urca în această seară, la ora 20.30, pe scena Teatrului de Vară ETHOS, acolo unde va susţine, alături de Corul de Cameră „Voces amicitiae”, un deosebit spectacol de muzică şi poezie cu titlul „Toate-s vechi şi nouă toate”.

Partea muzicală a spectacolului va include lucrări corale inspirate- aşa cum sugerează şi titlul- din lirica eminesciană, precum şi piese de sorginte folclorică.

Intrarea va fi liberă, de menţionat fiind şi faptul că în caz de vreme nefavorabilă, în curtea sediului Centrului Cultural Judeţean Arad (str. Gh. Bariţiu nr. 16) va fi montat un cort care să-i protejeze pe spectatori de ploaie.

Despre Ion Caramitru

Ion Caramitru este un apreciat actor şi regizor de origine aromână, născut în data de 9 martie 1942 la Bucureşti.

Absolvă, în 1964,  Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, institut la care a a studiat în clasa profesorului Beate Fredanov.

Urcă pentru prima dată, în acelaşi an, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti cu „Eminescu”, de Mircea Ştefănescu.

Participă la Revoluţia Română din 1989, fiind printre cei care au intrat în sediul Televiziunii Române în 22 decembrie. Alături de Mircea Dinescu, anunţă pe post căderea regimului comunist.  Devine membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, apoi al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, unde ocupă funcţia de vicepreşedinte.  Se plasează însă, în cele din urmă, în opoziţie cu Ion Iliescu, devenind membru PNŢCD.

Este mai târziu actor şi regizor la Teatrul Bulandra, teatru al cărui directorat îl deţine în perioada 1990-1993.  Între 12 decembrie 1996 şi 28 decembrie 2000  ocupă funcţia de ministru al Culturii în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu.

În prezent este preşedinte al UNITER (din 1990), director al Teatrului Naţional din Bucureşti (din 2005) şi  vicepreşedinte al Asociaţiei revoluţionarilor fără privilegii.

Din teatrografie: Hamlet – „Hamlet”, de William Shakespeare, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1963; Profesorul – „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1964; Eminescu – „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1964; Perdican – „Să nu te joci cu dragostea”, de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964; Mircea Basarab – „Vicarul”, de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965; Vânzător de ziare – „Un tramvai numit dorință”, de Tennesse Williams, regia Liviu Ciulei, 1965;  Herault – „Moartea lui Danton”, de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, 1966;  Bota – „Procesul Horia”, de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, 1967;  Romeo – „Romeo și Julieta”, de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967;  Cezar – „Iulius Cezar”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968;  Malcolm – „Macbeth”, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968; Tommy – „Photo Finish”, de Peter Ustinov, regia Petre Sava Băleanu, 1969;  Leonce – „Leonce și Lena”, de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, 1970; Lelio – „Mincinosul”, de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971; Riccardo – „Vicarul”, de Rolf Hochuth, regia Radu Penciulescu, 1972;  Feste – „A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare, regie colectivă, 1973; Bacon – „Elisabeta I”, de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974;  Actorul – „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975;  Pașa din Vidin – „Răceala”, de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977;  Ferdinand – „Furtuna”, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978; Pericle – „Pericle”,  de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, 1981;  Hamlet – „Hamlet”, de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985; Cotrone – „Uriașii munților”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1987; Lelio – „Teatrul comic”, de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, 1992;  Creon – „Antigona”, de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993; Iuri Zvonariov – „Sorry”, de Aleksandr Galin, regia Yuriy Kordonskiy, 2003;  Regizorul – „Șase personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, 2005;  „Dialoguri și fantezii în jazz” – spectacol de poezie și muzică alături de Johnny Răducanu, 2006;  Eduard al III-lea – „Eduard al III-lea”, de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008; „Macbeth” – „Macbeth”, de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 2011.

Din filmografie: „Comoara din Vadul Vechi” (1964); „Pădurea spânzuraților” (1964);Diminețile unui băiat cuminte” (1967); „Baladă pentru Măriuca” (1969); „Printre colinele verzi”(1971); „Porțile albastre ale orașului” (1973); „Despre o anumită fericire” (1973); „Stejar – extremă urgență” (1974);  „Dincolo de pod” (1975); „Instanța amînă pronunțarea” (1976); „Casa de la miezul nopţii” (1976); „Împușcături sub clar de lună” (1977); „Marele singuratic” (1977);  „Iarba verde de acasă” (1977); „Ecaterina Teodoroiu” (1978); „Între oglinzi paralele” (1978); „Bietul Ioanide” (1979); „Înainte de tăcere” (1979); „Ancheta” (1980); „Ștefan Luchian” (1981); „Iată femeia pe care o iubesc” (1981); „Castelul din Carpați” (1981); „Ca-n filme” (1983); „Declarație de dragoste” (1985); „Întunecare” (1985); „Promisiuni” (1985); „Liceenii” (1986); „Extemporal la dirigenție” (1988); „Jute City” (1991); „Kafka” (1991); „An Exchange of Fire” (1993); „A Question of Guilt” (1993); „Two Deaths” (1995); „Citizen X” (1995); „Misision: Impossible” (1996); „Deep Secrets” (1996); „Amen” (2002); „Adam și Paul” (2004), „Charlie Countryman” (2013).

Regizor: „Amintiri”, de Alexei Arbuzov; „Neînsemnații”, de Terry Johnson; „A treia țeapă”, de Marin Sorescu; „Forma mesei”, de David Edgar; „Acasă”, de David Storey; „Șapte dintr-o lovitură”, de Lia Bugnar; „Toți fiii mei”, de Arthur Miller.

Decoraţii: Premiul revistei Cinema pentru interpretare, 1976; Premiul Asociației Cineaștilor, 1980; Premiul Special al Juriului pentru rolul principal din filmul Luchian, la Festivalul Național al Filmului, Costinești, 1984; Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord); Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor (Franța, 1997); Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, 2000; Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „George Enescu”, Iași, 2008; Crucea Casei Regale a României.

 

 

 

Recomandările redacției