Pemepiștii au ales ca siglă semnul ispitei și nici nu știau câtă dreptate au atunci. Sigur că atunci simbolistica s-a vrut a fi alta, dar vorba cea: nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Așa că mărul verde care a vrut, cică, să aducă un suflu nou și tot ce implică acestea a adus, cel puţin la vârf, doar oameni „reșapați” de pe la alții. Așa că prospețimea s-a transformat în duhoarea obișnuită. Deși mic partidul are mari frământări. Au avut un candidat pentru prezidențiale pe care s-au grăbit să-l scoată pe piață in iunie, cu ocazia primului congres. Ba chiar a primit și binecuvântarea…tatălui. Pentru că partidul este creația președintelui Băsescu. Așa că toți pemepiștii păreau a se alinia în spatele lui Cristian Diaconescu. Care după două luni a ieșit în …decor , urmând a candida ca independent. Asta în ipoteza în care va strânge numărul necesar de semnături. Pentru că fenomenul Mircea Diaconu poate fi un fals reper. Iar semnăturile, dacă sunt reale, sunt dificil de adunat pentru un independent. Iar Diaconu a avut totul: notorietate, publicitate și, chiar dacă nu se recunoaște, o neutralitate pozitivă din partea social-democraților. Dar să revenim la prezent. Iar prezentul pare a se numi, pentru PMP – Elena Udrea. Într-o, aproape de speriat unanimitate, aceasta a fost confirmată de poporul pemepist. Cu o excepție: europarlamentarul Cristian Preda care a spus: „Pe zi ce trece, Mişcarea Populară are câte un candidat. Nu mai ştiu nimic, cine e candidatul, cine strânge semnături, sunt semnături strânse pentru Diaconescu care nu pot fi folosite pentru Udrea, este o situaţie incertă”. Ce mai, Caragiale, colecția de vară 2014. Iar Udrea se bazează pe președintele Băsescu. Ca voturi, ca mesaj și-i va cere sprijinul. Dar uită esențialul: nici președintele nu mai e cea fost. Ba chiar forța sa s-a micit și mai mult, iar brandul său s-a uzat. Nu mai poate aduce vânt în pânze. Adică voturi. Iar PMP este până la urmă un partid de șase la sută. Nu litri, ci procente. Iar astea sunt în proporție de 90% procentele prezidențiale, atâtea câte mai sunt. Pentru că să fim serioși în afară de o prezență publică gustată de unii și un oarecare curaj: ce a lăsat în spate Elena Udrea? Nimic, decât niște investiții care pot fi puse sub semnul întrebării din punct de vedere al rezultatelor pe termen mediu și lung. Ne referim la o plusvaloare, care să fie capabilă să genereze alte fluxuri economice. Așa că cererea către președinte pentru susținere poate că-i va fi îndeplinită, dar ea probabil nu va fi suficientă. Pentru că este evident că popularitatea lui Băsescu este deja de domeniul trecutului. Iar proiectul pemepist să fim serioși, ce poate aduce, în afară de câteva ținute și poșete foarte scumpe ? Un măr care pare din ce în ce mai putred pe zi ce trece…
