E o înghesuială pe culoarul dreptei politice, mai ceva ca pe un drum, la o oră de vârf. Nu poate trece o săptămână și tot felul de „influorescențe“ răsar de unde te aștepți mai puțin. Rând pe rând. A apărut Diaconescu. Cristian nu Dan. Apoi acesta a fost…detronat de Udrea. Ba chiar și Monica Macovei pe care, cică au împins-o oamenii să candideze, fiind „nemulțumită de ceea ce am găsit“ , după cum chiar europarlamentara democrat-liberală declara cu numai câteva zile mai înainte. Nu mai vorbim de fostul premier Tăriceanu, care din liberal a devenit, tot liberal dar și-a mai agățat și cuvântul reformator. Așadar pe partea dreaptă a politicii românești e concurență mare. În acest timp, la stânga lucrurile sunt clare. Sunt limpezi de aproape un sfert de secol. Dreapta este într-o continuă căutare și transformare pentru găsirea celei mai bune formule posibile. În ultimele luni, nu am fost scutiți de mișcări de-a dreptul spectaculoase pentru amatorul de politică și nu numai. Nevoia, dar și un calcul pragmatic au făcut ca dreapta să se coaguleze mai repede decât ar fi crezut unii. Ne referim desigur la acea parte care va conta cu adevărat în lupta politică din toamnă. De altfel, aceste continue zbateri nu au rămas fără ecou. Și asta chiar în rândul dreptei. De aceea, fostul candidat, Crin Antonescu rămâne în continuare în nota obișnuită din ultima vreme, în ce privește unele luări de poziție cel puțin discutabile, ca să nu spunem ciudate. Nu mai departe de acum câteva zile fostul președinte liberal spunea că nu va vota cu Ponta în mod sigur, dar nu a spus că-și va da votul sută la sută pentru Iohannis pentru că… „nu-l cunoaște destul de bine“. Păi atunci dacă nu-l cunoaște bine, cum de l-a propulsat în vârful ierarhiei liberale, pe postul de prim-vicepreședinte la acea oră. Adică atunci când Antonescu era vioara întâi la liberali, îl știa din moment ce-l susținea atât de tare. Acum, când e simplu senator nu-l mai știe. De altfel, prezent la Arad la finele săptămânii trecute, Klaus Iohannis nu a evitat să ofere un răspuns tranșant la această „amnezie“ a fostului lider. Acesta a spus: „Domnul Antonescu a fost co-preşedinte al USL, preşedintele Senatului, candidat sigur pentru prezidenţiale, dar evoluţia politică a fost de aşa natură că a trebuit să renunţe la toate acestea. Este greu, îi este greu, putem, cred, că oameni suntem toţi, putem să înţelegem o anumită supărare sau frustrare. Sunt convins că va reveni din concediu cu noi energii şi va vedea lucrurile într-o lumină mult mai pozitivă“. Iar toate acestea au fost spuse cu calm, cu siguranță și cu o stăpânire de sine surprinzătoare pentru un politician care a sosit de curând în politica mare. Iar toate aceste calități, pe lângă cele dovedite în administrație, construiesc din Iohannis un candidat care nu numai spune, dar și face. Așa că, până la urmă, deși pare mare înghesuială pe dreapta, doar unul contează cu adevărat.
