Cine ne reprezintă?

Idealist cum sunt, am crezut că persoana care ne va reprezenta la Bruxelles pe înalta poziţie de  comisar european trebuie să fie una dintre cele mai luminate minţi ale României. Altfel spus, să fie o personalitate care s-a afirmat pe plan naţional şi internaţional într-un domeniu de maxim interes şi care, de pe această poziţie de înaltă competenţă, să coordoneze cu succes unul dintre ministerele guvernului continental. Ei bine, văzând cine a fost „delegat” de către guvernanţii români să ne reprezinte printre comisarii europeni, am rămas cu un gust amar. Doamna Corina Creţu are unul dintre cele mai slăbuţe CV-uri dintre toţi candidaţii de comisar european, mulţi dintre domniile lor fiind foşti prim-miniştri, directori de bănci sau de instituţii internaţionale, profesori universitari sau primari de capitale. Or, doamna Corina Creţu a fost, până acum, purtător de cuvânt şi europarlamentar. Cu alte cuvinte, a îndeplinit doar sarcini politice şi nu s-a afirmat niciodată ca un mare specialist într-un domeniu oarecare. De fapt, această atitu­dine caracte­rizează întreaga Românie. La noi, politi­za­- rea instituţiilor şi a ministerelor a atins apogeul. Oameni care în viaţa lor nu s-au afirmat din punct de vedere profesional în vreun domeniu, sunt puşi „politic” în fruntea unor ministere, sau în fruntea unor instituţii de maximă importanţă. Din acest motiv nu merg lucrurile bine în patria noastră mioritică, unde „politrucii” au ajuns să conducă fel de fel de ministere sau instituţii de rang naţional, în vreme ce adevăraţii spe­- cialişti fie emigrează, fie sunt ţinuţi pe nişte posturi de mâna a treia şi fără nici un fel de importanţă. La fel s-au întâmplat lucrurile şi cu numirea doamnei Corina Creţu, numire făcută oarecum „pe şest” şi în cel mai politicia­nist stil cu putinţă. Domnul Jean-Claude Juncker nu are nicio vină dacă va evita să ne acorde un comisariat de maximă importanţă, atâta vreme cât noi i-am servit un „politruc” şi nu un specialist în finanţe, în economie sau în justiţie, de exemplu. Fireşte, în toată Europa se fac numiri politice, dar candidatul pro­- pus este, în primul rând, un specialist reputat în domeniul cu pricina. În toată Europa există in­- terese de ordin politic, dat acestea nu intră niciodată în conflict cu domeniile care reclamă o decizie venită din partea unor specialişti. Doar la noi se pun doctori veterinari în fruntea ministerului Culturii, electronişti la Agricultură sau avocați la Transporturi. Și-atunci, te miri că lucrurile o iau razna… Până una-alta, iată că ne-am făcut de râs în fața întregii Europe, după cum ne vom face și în ceea ce privește desemnarea candidaților la înalta funcție de președinte de țară. Dacă în 1990 aveam de ales între Ion Iliescu, Ioan Raţiu şi Radu Câmpeanu, an de an am venit cu ofertele prezidenţiale din ce în ce mai jos. Iar astăzi, se pare că am ajuns pe fundul gropii. Prin 2000, ţără­niştii mergeau şapte săptămâni la rând la slujbele de dezlegare pentru că au fost obligaţi să-l voteze pe Ion Iliescu, ca să nu iasă Vadim. Astăzi, au ajuns să o promoveze pe Elena Udrea…