ioan-patrascu patra– Sunteți un „tânăr veteran” al antrenorilor arădeni, dar aveți peste douăzeci de ani de activitate în Ungaria. Care e pe scurt istoria dumneavoastră în sportul rege ?
– Sunt născut în 27 mai 1950, la Vinga. Am terminat Facultatea de edu­cație fizică, specializare fotbal, la Timișoara și apoi IEFS București, specializare atletism. Posesor al licenței A de antrenor. Am jucat doi ani în divizia B la CFR Timișoara, de unde am venit ca jucător la Gloria Arad. Mi-am început cariera de antrenor la Clubul Sportiv Gloria, am continuat ca secund al distinsului antrenor Ștefan Czako, la UTA. După promovarea din 1981 în divizia A, am devenit antrenor principal. În 83-85 am antrenat la Strungul Arad,  după care în 85-86, am antrenat Vagonul. Din 1986, am preluat lotul național de juniori UEFA 71, dar în acest timp am antrenat în paralel și echipa Strungul. Cu lotul de juniori ne-am calificat la Campionatul european din Danemarca, în 1989. Am participat la multe turnee internaționale, jucând împotriva Portugaliei, cu Victor Baia, Figo, Futre, Rui Costa. Atunci cînd ne-au dat numai 3-0, a fost pentru noi motiv să ne bucurăm. La lot jucau Viorel Moldovan, Ovidiu Stîngă, am avut și cîțiva arădeni Plisca, Madoș, Novanc, Voinea și Mutică. Mai erau Șumudică, Antonio Popa, Cristi Munteanu-portarul, Ionel Ganea. În 1991, am trecut în țara vecină, Ungaria, unde am activat la echipe din liga doi și unu până în 2011, moment în care am venit la Mako, unde sunt coordonator tehnic la o școală de fotbal, o antecameră a academiilor de fotbal din Ungaria. În Ungaria am antrenat în B, pe Szarvas, Kecskemet, Sopron, Tiszakecske, Cegled și în prima ligă pe Stadler și Honved Budapesta.
– Purtăm această discuție înainte de importantul joc al României, împotriva Ungariei, rivala tradițională, ce sa va disputa sâmbătă, 11 octombrie la București. Pentru că sunteți un foarte bun cunoscător al fotbalului maghiar, v-aș ruga să faceți o radiografie succintă a fotbalului din cele două țări vecine.
– Vreau să cred că în aceste preli­minarii fotbalul românesc va putea
să-și atingă țelul și să parcurgă meciurile din grupă în așa fel încât rezultatele să ne aducă calificarea la Campionatul European. Una din principalele căi pentru calificare este jocul de sâmbătă cu echipa Ungariei. Văzând primele jocuri din grupă, Grecia-România și Ungaria-Irlanda de Nord, pot spune că din punct de vedere valoric echipa României este net superioară Ungariei. Însă, ținând cont de rivalități, de tradiție, de miza care o are un astfel de joc, sunt convins că va fi un joc strâns, în care greșeala unuia poate fi benefică pentru celălalt. Iar eu vreau să cred că vor greși vecinii noștri.
– Ce noutăți sunt în echipa Ungariei ?
– Au schimbat conducerea tehnică. A venit Pal Dardai, un antrenor tânăr, neexperimentat, dar care simte foarte bine jucătorii, este școlit în Bundesliga, a jucat ani mulți la Hertha Berlin și și-a adunat prietenii în jurul lui. Sunt convins că jucătorii își vor da sufletul pe teren. Trebuie să ne așteptăm la o replică deosebit de viguroasă din partea Ungariei, la București.
– Ce impresie aveți de naționala României ?
– România nu dispune de pentru acest meci de unii jucători de bază, fapt care poat deregla mecanismul de joc care a funcționat bine la Atena. Nu este disponibil Tamaș, poate fi o problemă ținând cont că pe partea aceea va juca Dzsudzsak, jucător exploziv, cu tupeu în sensul bun al cuvântului, care are foarte multă personalitate și este deosebit de periculos și în relația unu la unu și în momentele de atac pozițional. Cuplul de fundași centrali, Chiricheș-Gardoș, chiar dacă nu au multe jocuri, consider că unul dintre ei poate constitui soluție pentru zona centrală a apărării, celălalt jucător, Grigore, fiind titular incontestabil, jucând meci de meci la Toulouse. Raț este o soluție deosebit de bună și de utilă pe banda stângă, el a evoluat bine și la Atena. Echipa României este superioară și prin execuții bune sub presiune. Apar probleme însă în ofensivă, în zona vârfului de atac, prin absența lui Marica, care va fi greu de înlocuit. Nu știu ce soluție putem avea. Bogdan Stancu, chiar dacă este în formă în campionatul Turciei, nu-l văd ca un jucător de careu. Probabil că soluția Keseru poate constitui un element salvator pentru faza de atac. În ce privește echipa Ungariei, din cele văzute în meciul cu Irlanda de Nord de la Budapesta, defensiva lor dacă va fi hărțuită în permanență, va fi expusă greșelilor care pot înclina balanța victoriei spre noi. În atacul lor revine Szalai, după plecarea lui Pinter de pe banca tehnică. Este un jucător care, pe lângă calitățile fizice, are și experiența Bundesligii și va necesita o atenție sporită din partea apărătorilor noștri. În linii mari cam acestea ar fi coordonatele raportului de forțe din teren și înclin să cred că acest raport este favorabil României. Vreau să cred că în linia de mijloc și Sînmărtean va face obiectul titularizării. Atunci vom avea valoare, tehnică, combativitate, agresivitate, lucruri necesare pentru a câștiga lupta la mijlocul terenului. Mij­locul maghiar nu s-a dovedit deloc inspirat în meciul cu Irlanda de Nord, având foarte multe faze de atac, cu mingi aruncate la bătaie, în zone în care apărătorii irlandezi au reușit fără probleme să neutralizeze acțiunile de atac maghiare. Dardai va analiza însă foarte bine aceste faze și dacă va diseca aceste carențe cu specialiștii
federației maghiare, în frunte cu experimentatul antrenor Mezei, unul dintre lectorii UEFA, care poate da sfaturi despre alcătuirea formației, despre modulul de joc, de alcătuirea liniilor, va face totul în așa fel să-și atingă și ei țelul.
– Contează și faptul că vom avea suporterii vulcanici la meciul cu ungurii ?
– Avem un atu, presiunea publicului, care oricând într-o partidă româno-ungară este prezent nu doar în tribune ci și în teren și în masmedia. Dar este important ca suporterii să apeleze la mijloace sportive spre a încuraja naționala. Am văzut cât de mult a contat să joci fără suporteri, la ultimul joc al nostru la Budapesta.
Vali Viski
(va urma)

Recomandările redacției