Președintele ar vrea, dar nu (mai) are cu cine

Fără îndoială evenimentul politic al săptămânii este bomba detonată de președintele Băsescu cu privire la chestiunea agentului acoperit. „A fost sau n-a fost?” vorba filmului, poate avea sau nu importanța sa. Asta se va vedea, precum o pată de ulei pe luciul apei, peste o lună de zile.  Ce a fost însă cert, de netăgăduit este stilul inconfundabil al președintelui de a  crea teme de discuție, adică de a face agenda publică. Acesta a fost întotdeauna marele talent al lui Băsescu. Din situații pe muchie de cuțit și-a creat avantaje poziționale din care a negociat mereu în favoarea sa. Chiar în situații în care aritmetica simplă nu-i dădea dreptate. A știut mereu să transforme lucruri minore în… mastodonți, astfel încât imaginea de ansamblu a subiectului îl dădea drept câștigător net. Și asta dintr-o situație dispe­rată. Nu mai puțin adevărat este și faptul că victoriile obținute din situații normal perdante au fost facilitate și de către adversar. Mai clar spus, i-a mers că a avut cu cine. Iar acum istoria se repetă. Dacă în urmă cu un deceniu și ceva se prezenta cu mapa goală la o emisiune cu un contracandidat, spunând că are documente incendiare, acum a avut ceva. Mai exact o înșiruire de documente care puse cap la cap și cu anumite deducții ar putea trece drept probe. Desigur, cel mult indirecte.  Pe de altă parte, putem fi acuzați că suntem cârcotași și prea căutăm nod în…documente. De aceea, este utilă o scurtă trecere în revistă a impactului internațional. Există și teoria cu „licuriciul cel mare” adică că Băsescu ar fi omul americanilor și este alfa și omega în această țară, fiind sprijinit necondiționat de unchiul Sam. Cât de sprijinit este se poate vedea și din  din reacțiile unor canale media internaționale de mare anvergură.  The Associated Press precizează că Băsescu, în calitate de preşedinte, este cel care-i numeşte în funcţie pe directorii principalelor două servicii de informaţii române. Referitor la subiectul cu „des­coperirea acoperitului”  scrie că acesta, adică Băsescu:  „nu a prezentat nicio dovadă în susţinerea acuzaţiilor formulate”. Mai departe, agenția Reuters aminteşte că, după ce a venit la putere, Ponta a fost mustrat de către Uniunea Europeană în urma eforturilor pe care le-a depus pentru a-l suspenda din funcţie pe Băsescu printr-un referendum naţional, „provocând îngrijorări cu privire la statul de drept”. Însă, urmează o măiastră schimbare de macaz și trimiterea subiectului  pe o linie clar secundară: „România deţine un record de dezvăluiri colorate în timpul campaniilor”. Altfel spus pune subiectul la categoria diverse. Ba mai mult, îi aplică un „bobârnac” lui Băsescu amintind  episodul din 2009 cu copilul lovit. Nu în cele din urmă,  Bloomberg  se limitează să spună că este vorba despre o „dispută veche de doi ani între preşedinte şi premier”. Deci mai nimic. Și, colac peste pupăză și SIE vine cu un comunicat în care spune că „HG 223/2013 nu extinde, ci restrânge categoriile de personal protejate de secretul de stat”. La fel cum a zis președintele, dar ca la Radio Erevan, adică  exact invers. Ce ar mai fi de zis? Preşedintele ar vrea, dar nu mai are cu cine…