Destul!

„Codru-i frate cu românul“, spune una dintre vorbele românești. Însă, cel puțin de la Revoluție încoace, fratele bun s-a transformat într-un frate vitreg, hain, avid de bani și degrabă vărsător de… rumeguș din trupul copacilor.  Și au căzut. Copaci. La început timid câte unul pe ici, pe colo. Pe urmă cancerul s-a lățit și munții au devenit din ce în ce mai golași. Iar unii din ce în ce mai bogați. Și alții tot mai săraci. Ba chiar cu case luate de viituri care altădată nu însemnau nimic. Dar acum înseamnă pentru că, pe măsură ce circuitul apei în natură s-a stricat de atâtea drujbe și nelegiuiri, pe atât sărăcia s-a instalat tot mai tare. Camioane și camioane, zi și noapte, clipă de clipă, ceas de ceas și în proporție de  masă sunt parte și complici la acest carnagiu ve­getal. Un masacru care este ca o mutilare, o sluțire, o aruncare cu vitriol pe chipul țării.  Toate astea nu s-au făcut așa din senin. Ci cu știrea acceptul și complicitatea factorilor politici, ai unor funcționari corupți și chiar ai unor magistrați, cărora balanța dreptății a fost brusc și, zicem noi, iremediabil stricată de magnetul banilor. Căci un buștean nu poate fi furat precum un ceas, l-ai băgat în buzunar și pleci liniștit, eventual fluierând a pagubă.E nevoie de mulți oameni, de utilaje, zgomot, urme și drumuri. Deci numai orb să fii (Doamne ferește!) și să  nu vezi nelegiuirea. Râuri și râuri de cerneală, ore de reportaje, care au devenit nenumărate materiale de presă arătau fața jafului. Au fost însă ca strigăte disperate în pustiu. Ani la rândul. Însă acum, în sfârșit cineva pare să fi zis destul. Și ce să vezi – la capătul celălalt al bușteanului se ascunde multă… social-demo­crație. Prototipul perfect pare „hrebenciucul“ acest  model de a te descurca în viață sub toate împrejurările și conjuncturile posibile și imposibile. Ba altu-i un fost popă, zice-se cu un testicul, care-și făcea cruce cu limba -n cerul gurii, mâinile fiindu-i ocupate să apese pe trăgaci, pentru a curma poate viața unui cerb. Iar deunăzi celălalt îi vorbea să calce pe capete. Nu șerpi, ci oameni care nu înțeleg despre ce și, mai ales, cum trebuie să facă. Și acum sunt sub urmărire penală. E ușor în social-democrație când din două telefoane, mijlocești retrocedarea a zeci de mii de hectare de pădure și vorbești de sute de milioane de euro. „Trafic de influență, grup infrac­țional organizat și instigare la folosirea in­flu­- enței“, acestea sunt câteva dintre capetele de acuzare pe direcția cărora DNA face cercetări în cazul unor vârfuri ale social-democrației ro­mânești. Lideri care în alte ipostaze plâng pe umerii potențialului votant și nu mai pot de grija lui. Îi mai dau un leu și o pungă cu ceva de-ale gurii, foarte posibil luat tot dintr-o „donație“ a unuia care va vrea, cu siguranță, ceva. Iar omul gol, poate va lua și va  mușca. Încă o dată. Iar ei, în nemernicia și lăcomia  lor vor pleca spre alte zări cu alte pungi pentru alți oameni. Dar poate se vor găsi destui care vor spune: destul. Și vor rămâne în picioare, nu ca și copacii pe care i-au tratat cu drujba, pentru ca din carnea lor să-și hrănească  galactica lăcomie. Destul!