În Arad funcţionau odată pe o stradă din centrul civic două stabilimente. Erau localuri din acelea care aveau afară felinare roşii iar înăuntru fete frumoase, foarte căutate îndeosebi de bărbaţii singuri sau însinguraţi, cu neveste rele de gură şi de către imberbii timizi. Aceste firme erau conduse de doi ovrei, prieteni de aceeaşi vârstă, cu aceleaşi tabieturi, care se ştiau din copilărie.
Deosebirea dintre ei era că în timp ce firma unuia mergea ca pe roate, cu profituri grase, stabilimentul condus de cel de-al doilea a început să meargă prost după o vreme, abia dacă mai venea la el câte un client-doi pe zi (noapte). A încercat bietul ovreu de toate. A zugrăvit camerele, a pus faianţă nouă, a schimbat mobilierul, instalaţiile sanitare, a montat candelabre noi, a dichisit paturile cu aşternuturi roz, ce mai, a cheltuit o groază de bani pentru restaurări şi modernizări. Degeaba! Bărbaţii-clienţi nu veneau la el nici în ruptul capului.
Nemaigăsind nici o soluţie, s-a gândit să-i ceară sfatul prietenului din copilărie, acela care avea acelaşi tip de stabiliment cu felinare roşii la stradă. I-a explicat cum afacerea îi merge prost, cum a schimbat mobilierul, instalaţiile sanitare, candelabrele etc., doar-doar s-o îmbunătăţi ceva, dar că situaţia stagnează. L-a întrebat ce poate să facă pentru ca afacerea să-i meargă bine, să ajungă şi el la profit? Prietenul s-a scărpinat în barbă, l-a privit în ochi şi i-a zis: dacă vrei ca afacerea să-ţi meargă bine, singura decizie corectă este să schimbi curvele, nu ambientul.
La ora când citiţi aceste rânduri, situaţia alegerilor prezidenţiale este în linii mari cunoscută. Dacă mă iau după sondaje (şi n-am de ce să nu mă iau) se califică în turul doi Victor Ponta şi Klaus Johannis. Nici n-ar mai avea cine…
Berbecul de la Cotroceni se pregăteşte de plecare. După ce a ţinut ţara sub tensiune şi scandaluri timp de zece ani de zile, Traian Băsescu îşi caută un hogeag în care să se retragă şi din care să emită mai departe precepte morale şi politice. Şi în care să se întâlnească pe mai departe cu Elena Udrea, s-o dezbrace de tot de prejudecăţi comuniste şi să facă din partidul ei un organ politic tare, care s-o satisfacă şi cu care să câştige în 2016. Nimeni nu ştie, deocamdată, ce şi-a propus Traian Băsescu să câştige în 2016. Dar sigur va câştiga!
Odată cu plecarea matrozului, probabil va fi mare plictiseală în ţară. Nu cred că viitorul preşedinte (Klaus Johannis sau Victor Ponta), va repeta chestia cu preşedintele-jucător.
Foştii preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu cu toate greşelile lor uneori letale pentru ei şi pentru ţară, au avut ţinută de mare demnitar, îşi respectau rangul de Preşedinte al României. Aveau demnitate, prestanţă, eleganţă, chiar. Klaus Johannis şi Victor Ponta se încadrează în aceeaşi categorie: vor da României un preşedinte cu demnitate şi prestanţă. Sunt bărbaţi atrăgători, au şarm şi echilibru.
În comparaţie, Traian Băsescu are, avea demnitatea borfaşului, al bulibaşei, al şmecherului, al arbitrului care dă în minge, denaturând regulile jocului. Hăhăiturile lui vor bântui multe luni de acum încolo pe holurile Palatului Cotroceni, producând frisoane funcţionarilor.
Schimbarea chiriaşului de la Cotroceni, oricare ar fi acela care va veni, va duce la o normalizare a vieţii politice şi publice în România, o vor face rentabilă din punct de vedere al imaginii ei în lume.
