Cauzele absenteismului

La ora la care scriam editorialul de faţă, prezenţa la vot era una dintre cele mai scăzute din ultimii ani. Nici nu este de mirare acest lucru, deoarece am asistat la una dintre cele mai terne campanii electorale postdecembriste, fără nici o confruntare directă între candidaţi. Doar DNA-ul a fost activ pe perioada campaniei, arestând sau propunând arestarea câtorva dintre „baronii” ridicaţi, în ultimul sfert de veac, din mocirla politicii clientelare. Nu în ultimul rând, până acum s-au rotit la cârma patriei toate marile formaţiuni politice, astfel că „farmecul necunoscutului” n-a mai reprezentat vreun orizont de aşteptare pentru cetăţenii cu drept de vot. Ieri după-amiază, conform statisticilor oficiale, judeţele cu prezenţa la vot cea mai ridicată erau cele din sudul ţării, aşezate de-a lungul câmpiei inundabile a Dunării. Spre diferenţă, secuimea şi judeţele nordice se situau la coada acestui clasament. Inclusiv Aradul se număra printre judeţele cu prezenţa la vot cea mai scăzută. Fără a încerca să facem o analiză elaborată asupra cauzelor care au condus la acest absenteism electoral – un astfel de studiu se poate face doar după o anumită perioadă de decantare şi în baza unor date certe – putem, totuşi, avansa o primă constatare: electoratul a început să se maturizeze. Pe cale de consecinţă, n-am mai văzut echipe electorale care să bată în poarta alegătorilor şi să le ofere găleţi de plastic, cizme de cauciuc sau pelerine colorate, după cum n-am mai auzit ca staff-urile formaţiunilor politice să stea prin preajma secţiilor de vot cu teancurile de bani. A început să dispară din mentalul colectiv şi mitul „tătucului” post-stalinist, Teodor Meleşcanu fiind prea bătrân pentru această ipostază, Victor Ponta prea tânăr, Călin Popescu Tăriceanu prea zburdalnic, iar Klaus Iohannis prea… neamţ. Românii se pare că au început să conştientizeze dihotomiile de tip est-vest, comunism-capitalism, tiranie-democraţie şi să opteze, conştienţi, între bine şi rău. Votul nu se mai dă pentru ziua de azi, ci pentru cea mâine. „Cu ruşii” sau „cu americanii” sunt cele două ipostaze geo-strategice între care se pot orienta alegătorii români, iar naivii care încă mai caută o a treia cale încep să fie din ce în ce mai puţini. Pe plan intern, scoaterea corupţiei din interiorul clasei politice a devenit un adevărat reper cotidian. „Pe cine-au mai arestat astăzi?” a ajuns o banală întrebare de complezenţă, care se pune imediat după cea privitoare la starea vremii. Încet, dar sigur, politica va deveni un „job” mult prea puţin interesant pentru amatorii de îmbogăţire rapidă şi cu orice preţ, astfel încât spaţiul public va fi ocupat de personalităţi veritabile, cărora alegătorii le vor delega reprezentarea cu maximă încredere. Abia atunci vom putea vorbi despre doctrine politice şi economice valoroase, despre abordări culturale strategice sau despre sisteme performante de protecţie socială. Însă, până la atingerea acestui ideal, se pare că am călcat pe prima treaptă a speranţei: votul bine cumpătat…