Surpriza unei demisii anunţate

Demisia lui Titus Corlăţean surprinde doar în parte, pentru că orice analiză de strategie politică arată că această mutare trebuia făcută încă de acum o săptămână!
Victor Ponta nu mai e politicianul de acum zece ani, naiv şi cu pieptu-n faţă. A acumulat experienţă şi chiar dacă n-a „crescut” ca strateg, a dobândit acea şiretenie specifică în special plaiurilor dâmboviţene. Adică reuşeşte să gestioneze unele crize, să le învârtă până ce le aduce în favoarea sa.
O astfel de criză a fost şi este inclusiv cea a diasporei, întreţinută şi exploatată de tabăra Alianţei Creştin-Liberale. Victor Ponta a încercat să dosească acest scandal de marea majoritate a electoratului din ţară, dar în ciuda unei manipulări masive prin mijloacele specifice, adică instrumentele mass-media cunoscute. N-a reuşit şi, astfel, a trebuit să găsească o altă soluţie, iar aceasta nu putea fi decât sacrificarea ministrului de Externe, Titus Corlăţean. Dar, s-ar putea să fie totuşi o mutare cam târzie, deoarece acest „sacrificiu” nu rezolvă problema! De fapt, nici măcar nu dă o satisfacţie majoră celor batjocoriţi acum o săptămână, care au stat ore în şir la rând pentru a-şi exercita un drept constituţional de care jumătate dintre românii îşi bat joc. Titus Corlăţean nu poate fi considerat nici măcar victimă colaterală pentru că sacrificarea acestuia nu-i foloseşte nici politic nici electoral lui Victor Ponta.
Alta era situaţia dacă (de-acum ex) ministrul de Externe pleca din fruntea Ministerului încă de acum o săptămână, imediat după primul tur al alegerilor. Şi dacă tot dorea să se sacrifice, Corlăţean ar fi trebuit să anunţe că îşi depune mandatul pe masa premierului fără ca măcar să îl informeze pe Victor Ponta. Fireşte, de ochii lumii, pentru că în mod normal, nimic nu „mişcă” nici în PSD, nici în Guvern, fără ca Ponta să aibă cunoştinţă. De ce atunci? De ce în asemenea mod? Fireşte, pentru a-l folosi pe Corlăţean pe post de „instinctor” până ca incendiul să fi luat amploare. Acum, această demisie nu face decât să sporească vâlvătaia.
Odată actul consemnat, mai rămân totuşi două semne de întrebare, două dileme care trebuie clarificate.
În primul rând, trebuie analizat dacă scandalul din diaspora poate fi decisiv în lupta pentru scaunul de preşedinte. Acest scandal reprezintă un avantaj pentru Johannis, dar nu suficient pentru a recupera cele aproape un milion de voturi care îl despart de Victor Ponta, chiar dacă ar vota proJohannis toţi cei din diaspora care n-au apucat să o facă în primul tur. Cheia victoriei reprezentantului ACL este tot în ţară, eventual în Moldova, nu la Paris, Berlin sau New York.
Cea de a doua neclaritate este de ce totuşi Victor Ponta l-a eliminat pe Corlăţean? De ce nu a continuat să-i sfideze pe românii de afară, ignorând protestele acestora, la adăpostul avansului luat în primul tur? Simplu, acum miza e prea mare şi Victor Ponta nu-şi permite riscul de a fi arogant. Acum nu mai e vorba de a se descotorosi de Remus Cernea, profesoara grevistă sau chiar Antonescu cu toată gaşca. Poate că Ponta ar fi câştigat şi menţinându-l pe Corlăţean în funcţie, dar nu-şi permite acest risc. Ceea ce, în limbaj politic înseamnă panică. Şi, dacă e vorba de panică, atunci voturile din diaspora contează dublu, cu demisia lui Corlăţean sau nu!!!