A rămas fără o mână, de la 16 ani, dar nu s-a dat bătut, a luptat cu destinul, iar acum, la 31 de ani, tânărul a ajuns maestru de arte marţiale. Valentin Maxim a ales să fie un exemplu pentru ceilalţi şi, mai mult, să pregătească zeci de copii într-un domeniu în care, aparent, acest lucru ar fi imposibil. Sportivul a dovidit, însă, că imposibilul nu există.
Destinul arădeanului cunoscut drept singurul luptător-instructor de arte marţiale din Europa fără mână, s-a schimbat pe cînd acesta avea doar 16 ani. Pe atunci Valentin lucra într-un abator, pentru a-şi câştiga existenţa. Un accident nefericit a făcut ca adolescentul să îşi piardă o mână, astfel că de atunci viaţa lui s-a schimbat radical.
„Am învăţat să mă leg la şireturi în urmă cu 15 ani, când mi-am pierdut mâna, de la un vecin, care avea mâna paralizată. De atunci, tot aşa mă leg, cu fundiţă, frumos, un maestru trebuie să ştie”, a spus Valentin Maxim.
Tânărul nu s-a dat bătut şi a făcut carieră într-un sport în care nimeni nu i-ar fi dat vreo şansă de reuşită.
„Vă invit la sala mea, unde se desfăşoară antrenamentul, numai să îmi iau ţinuta adecvată de maestru kung fu, aici unde ne desfăşurăm activitatea de aproape 8 ani”.
La antrenamente, acolo unde copiii vin chiar şi de la 60 de kilometri, pentru a învăţa de la luptătorul fără mână tehnici de autoapărare, maestrul Valentin Maxim le arată elevilor săi cum să îşi folosească membrele atunci cînd sunt atacaţi.
„Mâna este ca un arc, ea vine din inerţie, arcul sare în faţă, mâna este ca un arc. După ce mi-am pierdut braţul mi-a fost foarte greu, nu ştiam ce să fac, iar într-o zi am văzut, prin anul 2000, o demonstraţie”.
Acum luptătorul fără mână a reuşit să îşi impună propriul stil de arte marţiale, dar şi respectul.
„În 4 ani eram cel mai tânăr instructor din România, la 22 de ani, iar ulterior am reuşit să obţin gradul de maestru, care este un grad foarte mare în acest stil”.
Până să ajungă la această performanţă, Valentin s-a antrenat asiduu, chiar şi 8 ore pe zi, însă şi-a învins frustrările şi temerile şi a reuşit tot ceea ce şi-a propus.
„La început mi-a fost foarte greu, am avut anumite emoţii, îmi era ruşine, ce-o să zică lumea, cum antrenor fără mână, ca şi acum, când văd oamenii afişele prin oraş, antrenor fără mână”.
Singurul care ar putea să îl învingă, pe luptătorul arădean fără mână, ar fi sistemul. Tânărul îşi cîştigă greu existenţa şi, de multe ori, nu are nici bani pentru a plăti taxele de participare la competiţii. Motivaţia, pentru tot ceea ce face, a găsit-o tot el.
Luptătorul fără mână face antrenamente în sala de sport a Colegiului Naţional Dimitrie Ţichindeal şi în oraşul Pecica, iar despre activitatea lui cei interesaţi pot afla mai multe de pe pagina personala de facebook, Valentin Maxim.
Cristian Cotuna
