Revoluţionarul Attila Duka, în lacrimi, în faţa elevilor Colegiului Economic

Attila Duka, participant activ la evenimentele din Decembrie 1989 de la Arad, a rememorat, joi, momentele pe care le-a trăit în zilele 21 şi 22 decembrie ale acelui an, la Colegiul Economic, amintirile provocâdu-i plânsul de mai multe ori.
Attila Duka a făcut mărturisiri despre Revoluţie în ultima confe­rinţă „Arad. Revoluţie. 25”, organizată de Asociaţia „Arad Capitală Europeană a Culturii în anul 2021”.
Revoluţionarul le-a povestit ele­vilor despre greutăţile din regimul Ceauşescu care au generat mişca­rea revoluţionară din 89.
,,Înainte s-a trăit într-un me­diu total neadecvat, nu am avut curent, alimente, căldură. Ani la rând aceste neajunsuri s-au acumulat şi în anul 1989, încurajaţi de valul mişcărilor din Europa de Est, românii au ieşit în stradă. Eu, personal, am ieşit în stradă pentru a-i oferi fiului meu, care atunci avea mai puţin de un an, un trai decent”, a spus Attila Duka, moment în care lacrimile i-au apă­rut în colţul ochilor.
Apoi, revoluţionarul a fost, din nou, încercat de emoţie când a povestit despre momentele de tensiune din zilele în care s-a aflat în stradă, faţă în faţă cu soldaţii înarmaţi şi cu tancurile.
,,Înainte de 21 decembrie, împreună cu un grup de prieteni, am împărţit nişte manifeste prin oraş şi am scris pe clădiri lo­zinci anti-regim. Străzile erau împânzite de agenţi de securitate. Când am auzit ce s-a întâmplat la Timişoara, în 21 decembrie am ieşit în stradă. Ziua de 21 decembrie a fost foarte grea. Am fost înconjuraţi de militari cu arme, cu muniţie de război, cu taburi blindate”, a relatat Attila Duka.
De asemenea, acesta a mai spus că, în momentul în care a plecat de acasă fredonând ,,Deşteaptă-te române” nu s-a gândit nicio clipă că va ajunge să se baricadeze într-una din încăperile Palatului Administrativ.
„Cea mai cruntă perioadă a fost noaptea de 21 spre 22 decembrie, când în faţa Palatului Administrativ, oamenii au fost înconjuraţi de uslaşi (luptători antitero). În acea noapte, unii colegi, printre care şi Helmut Dukadam au adus de la Mănăs­tirea din Gai lumânări ca să nu stăm pe întuneric. Cred că atunci inconştienţa a fost mai mare decât curajul. Generalul Bădălan a avut sarcina să ne elimine fizic, să ne măcelă­reas­că cu baionetele. Elena Pugna, prim secretarul de atunci al municipiului Arad s-a împo­tri­vit. După ce am intrat în Pa­latul Administrativ, în 22 de­- cembrie, armata a început să tragă şi au murit primii oameni. Aşa au murit Gruber Geza şi Robert Paul Bugyi, foşti elevi ai Colegiului Economic”, a mai spus, printre la­crimi, Attila Duka.
Ultimul eveniment din şirul conferinţelor „Arad. Revoluție. 25” va avea loc, joi, 18 decembrie, de la ora 19.00, în Sala Ferdinand a Palatului Administrativ, când vor fi comemorați cei 24 de arădeni morți în timpul evenimentelor de acum 25 de ani.
Vor participa urmașii celor decedați, reprezentanți ai asociațiilor revoluționarilor, oficialități locale, oameni de cultură.