Opinii – Să încercăm să ne explicăm

Din primăvară am început să primesc acest tabel, în multe exemplare, trimis de prieteni, de pe toate meridianele, și tot la fel, nenumărate statis­tici, deloc fericite pentru țara noastră.
Am căutat apoi să mă dumiresc singur, adâncind căutarea  în universul informațiilor cu miraculosul PC, și  mi-am selectat mereu din presa scrisă știri diverse, alarmante, ce le-am arhivat în măruntaiele calculatorului. De la început mi-a fost foarte greu să-mi explic căderea, fali­mentele, distrugerile, disparițiile, să cred ce este de necrezut, când vreme de 25 de ani  ne-au condus, legislativ și executiv, oamenii pe care noi i-am ales să ne conducă. Să ne conducă la vârful piramidei, din Palatul Victoria și din Casa Poporului, din consilii județene și primăriile comunelor. Si totuși mă consider părtaș la acest dezastru: i-am votat. Un po­por care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este părtaș! Zicea Orwell. Acum să ne amintim fapte, evenimente, falimente și hoții, luate în mod aleatoriu.
– Cum a ajuns România să importe sare!?
– Noi cumpărăm chibrituri din Germania! Noi care aveam atâtea fabrici, la București, Timișoara etc.
– Nu se mai fabrică locomotive la Craiova. Ultima a ieșit din fabrică în 1992. La Craiova nu s-a încercat moder­nizarea producției, a fost abandonată.
– Nu avem autostrăzi după atâta amar de ani. Cum se mișcă mărfurile când CFR-ul este în agonie. Căile Ferate Române au fost furate și de bani, și de locomotive, și de vagoane. Gările sunt și ele furate, cărămidă cu cărămidă, ca în Pâncota, cantoane nu mai sunt, infrastructura (șinele și traversele), vai de mama  lor. CFR o emblemă națională!
– Să nu uităm Compania Națională Poșta  Română, care alături de CFR au reprezentat embleme naționale. Visul celui de la țară era să aibă pe cineva din familie angajat la Poștă, ori la CFR. Au rămas visuri frumoase, visuri… În ultimii ani de comunism, ceferiștii cărau pâine cu sacii să-și sature animalele.
– Știți că pantofi marca Guban erau căutați pretutindeni. La Revoluție fa­brica avea 3.000 salariați, astăzi au rămas 100. Iar dacă pantofi erau căutați, era piață, inexplicabilă este căderea. De fapt, până la Revoluție, Agricul­tura  și după ea Industria Ușoară erau cei mai importanți aducători de valută în România. Priviți ce a mai rămas din industria textilă din Timișoara, Lugoj, Arad și Mediaș. A, să nu uităm, la Mediaș se fabricau cele mai faine cratițe, cu smalțul atât de tare, indestructi­bile. În casă avem patru exemplare, moștenite de la mama, și le folosim  la prepararea marmeladei și a gemurilor. Era o altă lume, oameni buni, o lume a calității în toată industria ușoară. Astăzi toate fabricile au  dispărut sub fălcile buldozerelor. Au dispărut și n-am reușit să punem nimic în loc. Ne îmbrăcam din extreme, de la chinezi ori de la Armani.
Apropo, știe cineva unde au dispărut produsele de la „Azur” Timișoara? Săpunurile VIS ori Mona Lisa, Pitic ori Pygmalion (cel natural și plăcut ) de le cumpăram din Piața Unirii Timișoara, din magazinul de prezentare a fabricii.
Gata, nu mai fac nici un pomelnic tragic. Hai să găsim vinovații.
Vorbeam la început despre un tabel, pe care-l reproduc ca o fotografie. Cât cheltuim noi, din buget, pentru salariile parlamentarilor, miniștrilor, demnitarilor? Dacă îi suportăm să ne gestioneze declinul, atunci cei din Franța și Germania sunt eroi. Citiți tabelul și judecați  dumneavoastră.
Totuși, cu  președinte ales de Români, domnul Iohannis, nutresc speranțe reale că ne vom redresa. Vă amintiți cum era prin fabrici în care lucrau  odinioară nemții cu românii și ungurii? Se îndemnau unii pe alții.
Și iar mă rog la Cel de Sus să nu ne uite, AJUTĂ-I Doamne pe Români!