Ninge cumsecade şi sârguincios tocmai acum când scriu, literele se confundă de atâta ninsoare cu hârtia (aiurea, nu scriu pe hârtie, scriu la taste, dar dă bine metafora, nu?), de-abia-mi mai găsesc cuvintele pierdute printre nămeţii hârtiei albe. Oricum, sunt sigur de un lucru: pe sub cămaşă pieptu-mi scobit vibrează, de bucuria zăpezii o să ies în stradă să îmbrăţişez la întâmplare trecătorii; îmi vine să cumpăr de la Dimitrie Muscă de la Curtici toată producţia de morcovi ca să-mi ajungă pentru nasurile luate la purtare de oamenii de zăpadă pe care o să-i fac împreună cu copiii Aradului.
Ninge atât de frumos afară încât mă văd nevoit să iau din timp măsuri preventive, hotărâtoare şi definitive: întrucât am auzit că Primăria vrea să distrugă cu bună ştiinţă, cu sare şi cu alte antiderapante zăpada de pe drumurile municipale, de prin parcuri, din copaci, de pe acoperişurile caselor şi blocurilor, de pe statui voi convoca toate forţele de copii pentru a stăvili aceste hotărâri iresponsabile ale primarului. Pe surse, din cercuri apropiate Primăriei am aflat că se pune problema confiscării oamenilor de zăpadă şi stropirea lor cu sare iodată. De asemenea, am informaţia că se va vota în CLM ca fiecare copil să nu poată deţine mai mult de doi oameni de zăpadă, surplusul fiind dat la topit. (Totuşi, prin derogare, se mai poate obţine un om de zăpadă în plus, la rugămintea bunicilor). Sunt foarte supărat, aproape indignat! Nu este posibil ca acest primar iresponsabil să vrea să ia din bucuria copilăriei şi să distrugă zăpada, visul copiilor şi nepoţilor noştri. Şi echilibrul interior al oamenilor de zăpadă! Trebuie să avem grijă de zăpadă! Căci în ziua de azi nu mai găseşti zăpadă pe toate gardurile şi pe toate drumurile… S-a scumpit şi s-a rărit. Cererea copiilor e tot mai mare!
Cum am mai spus, în acest sens, voi lua următoarele măsuri: chiar mâine dimineaţă voi convoca o şedinţă extaordinară cu toţi copiii sub 60 de ani, la intrarea în Cetatea Aradului, cam pe podul pe unde vor intra trupele călare ale turiştilor din fostul Imperiu Austro-Ungar. Invitat special va fi Moş Crăciun, pe care-l voi întoarce din drumul lui spre acasă, Laponia. Vom vota două hotărâri, pe care le vom duce la îndeplinire imediat, fără comentarii: 1) Fiecare copil va patrula ziua-noaptea pe străzi, prin parcuri şi prin faţa blocurilor, zădărnicind prin cântece descurajatoare împrăştierea sării şi antiderapantelor de către trupele primarului. Exemple de cântece descurajatoare: Ceata lui Piţigoi, Şade raţa pe butoi, Nu mi-e frică de Bau-Bau, Oac, oac, diri diri dam, Melc, melc, codobelc, Vulpe tu mi-ai furat gâsca, În pădurea cu alune ş.a.; 2) Se va încuraja Primăria atunci când va fi criticată la televizor sau prin ziare că nu acţionează la deszăpezire; intervenind în favoarea ei prin telefoane şi scrisori. Răspunde direct Moş Crăciun, reţinut peste program cât e necesar.
Am luat aceste drastice măsuri, întrucât nu este permis autorităţilor să descurajeze optimismul copiilor, bucuria lor în faţa zăpezii. Cum am mai spus: astăzi nu mai găseşti zăpadă pe toate drumurile! Huo Primăria! Jos antiderapantele!
