M-am ferit şi mă feresc să judec anumite aspecte din domenii pe care nu le cunosc sau le cunosc insuficient de bine. Chiar şi o analiză se poate dovedi pertinentă, dar poate insuficient documentată. Totuşi, îmi asum riscul de a încropi o mică analiză, exterioară, profană dacă vreţi, despre un subiect care ne „arde”. Acum mai intens şi mai dureros, dar care „arde” cu foc mocnit permanent şi e de o importanţă crucială pentru viaţă: SMURD!!!
Nu e uşor pentru nicio ţară să digere asemenea catastrofe precum cea înregistrată recent, pe lacul Siutghiol, dar problema mai gravă este că această tragedie nu este singulară, nici prin gravitatea ei, nici prin însuşi modul de lucru al sistemului.
SMURD, aşa cum l-a conceput – spre cinstea lui – Raed Arafat în România, a însemnat o premieră, un standard foarte ridicat, pentru foarte multe ţări chiar un etalon, în ceea ce înseamnă scopul său de bază: salvarea de vieţi omeneşti. Atenţie, salvarea de vieţi omeneşti, dar nu prin sacrificarea altora, tocmai a celor care se dovedesc salvatorii de zi cu zi. Dar, practic, de atunci, de la acel „big bang” al SMURD în România, dezvoltarea a fost latentă, mult prea înceată faţă de aplombul cu care s-a început. Mai mult, n-a fost însoţită de o adevărată reformă a sistemului sanitar, în special cel bazat pe medicina de urgenţă.
S-au făcut eforturi în achiziţionarea de vehicule, auto sau aero, dar undeva parcă se acţionează cu frâna de mână trasă.
Un astfel de serviciu trebuie să fie complementar cu alte servicii, inclusiv cele de telecomunicaţii speciale, de cele tehnice, toate laolaltă având obligaţia să funcţioneze fără greşeală sub această egidă numită «URGENŢĂ». Dar, când un elicopter SMURD cade şi supravieţuitorii mor din cauza lipsei de URGENŢĂ cu care alţi salvatori ar trebui să intervină, când anul trecut un avion cu misiune de URGENŢĂ se prăbuşeşte, iar alţi supravieţuitori mor, de asemenea, tot din lipsa URGENŢEI, când elicopterele SMURD ba sunt apte, ba în reparaţii ce denotă o lipsă a URGENŢEI, când elicopterele SMURD din România rivalizează (iertaţi-mi comparaţia) cu aeronavele Malaysia Airlines, atunci nu trebuie tratate aceste accidente ca pe nişte incidente, ci doar ca vârfuri ale unui sistem ce deseori dă rateuri şi trebuie reanalizat şi reaşezat de URGENŢĂ pe criterii mai bune. Le-o datorăm mult celor care, ca aport uman, lucrează şi vor să lucreze pentru salvarea de vieţi omeneşti, le-o datorăm cu atât mai mult celor care în virtutea acestor valori s-au sacrificat (n-aş vrea să fiu cinic şi să spun că au fost sacrificaţi) prin voia sorţii, tocmai în încercarea de a salva alte vieţi omeneşti. Le-o datorăm, poate fiecare dintre noi, ca indivizi, dar sigur le-o datorăm ca societate.
Raed Arafat a creat din nimic un sistem performant, dar nu perfect. Acest sistem, numit SMURD, e perfectibil, iar Raed Arafat nu trebuie să uite că oamenii au ieşit în stradă, în iarna lui 2011-2012, atât pentru el, cât şi pentru ce-a creat. E timpul să avem prioritate, guvernamentală şi umană, VIAŢA! E timpul pentru un SMURD care să fie centrul atenţiei oricărui ministru al Sănătăţii, al Internelor, (mai ales) al Finanţelor şi al tuturor dregătorilor – cum biblic se spune – care îşi pot aduce aportul. Alături de un Happy New Year, v-aş ura şi un Happy New SMURD!

Recomandările redacției