De pe stadionul care-și trăiește ultimele clipe au plecat niște titani ai unor vremuri apuse! În amintirea Olimpiei Micălaca (I)

  Știrea circulă de ceva timp, e seacă și nu face decât să confirme ce se știa de-o vreme: în curând, doar câțiva nostalgici care vor coborî podul către Micălaca își vor aminti că acolo a fost un stadion de fotbal. Nimic de făcut, e proprietate privată, astea-s timpurile. Resemnare. Dar e grea, acolo s-au întâmplat lucruri mari de tot.
Până să fie distrusă arena ce-a stârnit atâtea patimi și a lăsat un fluviu de amintiri, să ne oprim câteva clipe. Din trecut ne privesc niște bărbați eleganți, cu figuri de actori de cinema. Au făcut istorie la vremea lor. Toți au plecat de la acea micuță echipă de fotbal a Micalăcii, pe numele ei Olimpia.
„Un popă care murea după fotbal”
Ioan Ardelean (foto). „Născut în 1883 (4 ianuarie), cultivă deja din copilărie, cu predi­lecție atletica, football-ul și jocul de minge cu ureche. A fost conducătorul echipei de juniori de football campioană în 1931. Și astăzi are mari merite la progresarea Clubului Sportiv Olympia din Micălaca”.
Descrierea e făcută de dr. Rudolf Remenyi într-o fantastică lucrare, Sport Album 1932-1933, care prezintă toate figurile importante din sportul românesc de-atunci. Ioan Ardelean era preot în Parohia Micălaca veche, de el se leagă totul.
În „Monografia comunei Mică­laca” (realizată de Augustin Mureșan, Doru Sinaci, Rodica Colta și Felicia Oarcea) apare că preotul Ioan Ardelean s-a implicat puternic în viața comunității. Pe lângă Biserică, a fost conferențiar la Școala de Arte și Meserii și la Atelierele CFR și a avut două mandate de parlamentar. A luptat în Primul Război Mondial. A murit pe 18 martie 1949.
În cartea „Fotbal în glumă”, marele antrenor Coloman Braun-Bogdan îl povestește în stilul său fermecător. Cibi Braun are cuvântul:
„Țin minte că lângă Arad, în cartierul Micălaca, o echipă trăia numai datorită sacrificiilor materiale ale unui… popă. Nu zâmbiți. Era un popă care murea după fotbal și, singur-singurel, susținea echipa. Când aduna „darul” în biserică, spunea enoriașilor:
– Dați lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu și Olimpiei ce-i a Olimpiei!
„Olimpia” era echipa cartierului! La nunțile și botezurile fotba­liștilor, popa nu pretindea nicio lețcaie.  „Făcea cinste”, cum s-ar spune… Fotbaliștii erau privilegiați și scutiți de darul către Cel de Sus!
Ei bine, știți ce jucători a dat fotbalului această Olimpia, blagoslovită cu sfintele daruri de un popă microbist? Vreo zece. Kiss s-a trezit portar la Colțea, frații Barbu au jucat în națională la Montevideo, Cuedan a fost luat la CFR București, Variassy a ajuns la Gloria Arad, Lupaș la Venus, iar Marcu la Ripensia.
Mai târziu, popa din Micălaca își completa „Tatăl nostru” în felul următor: „Și ajută, Doamne, echi­pei Olimpia să-i bată pe toți, să-i rupă, amin!”
Uneori, sfinții își aplecau urechea la rugăciunile popii, alteori însă rămâneau surzi… Mai depindea și de adversari!
Acum, popa din Micălaca nu mai trăiește. O fi ajuns în rai… Și nu m-ar mira să aud că, microbist cum îl știu, nu s-a lăsat până n-a format și acolo o echipă de înge­rași. Îngerași până la meciurile de baraj. Că aici intră dracii în toți!”
Biserica, Banca și Tribunalul își dau mâna pentru fotbal
„Clubul Sportiv Olympia din Arad – Micălaca, fondat la 1920, se ocupă absolut numai cu sportul de football. Din 1922, clubul ia parte la jocurile de campionat ale Districtului Arad, delegând echipele I-a și juniorii. În 1922, echipa I-a de football a câștigat campionatul categoriei a II-a și de atunci participă la jocurile categoriei I. În anii 1931-32, această echipă a ieșit în clasamentul II al acestei categorii, însă cu o paritate mai slabă de goaluri. Clubul posedă arenă proprie. Președinte este Ardelean Ioan, președinte executiv Căp. Teodorescu, director sportiv Drexin N. Coriolan, secretar general Grozescu T., iar secția de football o conduce Karpati Bela. Corespondența oficială a clubului merge pe adresa Drexin Coriolan, prefectura Jud. Arad. Numărul membrilor este de 350”, notează dr. Remenyi în aceeași lucrare.
Îi mai menționează în condu­cere pe Teodor Caran, de la Banca Victoria din Arad, tot din domeniul bancar venea Coriolan Lupșa, fost conducător al Gloriei, trecut la Olimpia în 1932,Ștefan Domokos (grefier la Tribunalul Arad, fost fotbalist și conducător la Stăruința Oradea) era și el în schemă, iar Bela Karpati jucase 10 ani legați pentru Olimpia. Mai apare și antrenorul de juniori Iosif Kiss, și el fost component al echipei.
Barbu II, arădeanul de la Montevideo
Olimpia Arad n-a jucat la nivelul primelor două ligi, dar a oferit un fotbalist de națională la primul Campionat Mondial de fotbal, cel din Uruguay.
În 1930, Ștefan Barbu se îmbarca pe vaporul Conte Verde cu destinația Montevideo și se bucura împreună cu Wetzer, Lăpușneanu, Vogl și ceilalți de o primă și istorică victorie, 3-1 cu Peru, apoi înfrunta echipa gazdă, prea puternică însă pentru români.
A fost 4-0 pentru „celeștii” care au luat primul titlu mondial.
Va urma.